2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. ♦ Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi.
obidit2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: obidi2] 1 Ispitit. 2 Iscodit. 3 Căutat. 4 Aflat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obidit1, ~ă a [At: PSALT. HUR. 6v/6 / V: (îrg) ~dat, obed~, ~duit / Pl: ~iți, ~e / E: obidi1] (Înv) 1 Asuprit. 2 Ocărât. 3 Alungat. 4 Nedreptățit. 5 (Pop) Supărat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (învechit, astăzi mai ales arhaizant și popular) 1. Amărît, mîhnit, necăjit, chinuit, zdrobit de durere. Drumețul pe cărarea-ngustă Cu suflet obidit, trecea. IOSIF, T. 191. E așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă. CARAGIALE, O. II 177. Bătrînii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații stau obidiți. RUSSO, O. 38. ♦ Care exprimă mîhnire, obidă. Se plimba de colo pînă colo, vorbind ca-n aiurarea unor friguri, cu un glas obidit. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 75. La dreapta ei umblau doi coconi tineri... cu haine negre și cu fețe obidite. ODOBESCU, S. I 108. 2. Obijduit, năpăstuit, apăsat. O vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz; undeva... se află o țară întinsă, unde munca e căutată și răsplătită. BOGZA, C. O. 306. ◊ (Substantivat) Îl privise ca pe un binefăcător al celor obidiți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 47. Veniți voi obidiții lumii, cu buzele înfrigurate, Voi chinuiții din arsura unei tăceri îndelungate. GOGA, C. P. 131. – Variantă: obidat, -ă (ȘEZ. VIII 48) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
obidit a. tare întristat: cu haine negre și cu fețe obidite OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIDI, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBIDI, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obida v vz obidi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obidat, ~ă a vz obidit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obidi2 vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obidi1 [At: PSALT. HUR. 28v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obidui v vz obidi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obiduit, ~ă a vz obidit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIDA vb. I v. obidi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBIDAT, -Ă adj. v. obidit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBIDI, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obida, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBIDA vb. I. v. obidi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A OBIDI ~esc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OBIDI mă ~esc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obiduĭésc, V. obidesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, 3 sg. obidește; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să obidesc, 3 să obidească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 2 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 3 sg. obidea; conj. prez. 3 sg. și pl. obidească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBIDIT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBIDIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, nedreptățit, supărat, trist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obidit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. NEDREPTĂȚIT. SUPĂRAT. TRIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obidit adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIDI vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obidi vb. v. AMĂRÎ. ASUPRI. EXPLOATA. INDISPUNE. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NĂPĂSTUI. NECĂJI. NEDREPTĂȚI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SUPĂRA. TIRANIZA. URGISI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
obidit, obidităadjectiv
-
- Drumețul pe cărarea-ngustă Cu suflet obidit, trecea. IOSIF, T. 191. DLRLC
- E așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă. CARAGIALE, O. II 177. DLRLC
- Bătrînii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații stau obidiți. RUSSO, O. 38. DLRLC
- 1.1. Care exprimă mâhnire, obidă. DEX '09 DLRLC
- Se plimba de colo pînă colo, vorbind ca-n aiurarea unor friguri, cu un glas obidit. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 75. DLRLC
- La dreapta ei umblau doi coconi tineri... cu haine negre și cu fețe obidite. ODOBESCU, S. I 108. DLRLC
-
-
- 2. Apăsat, asuprit, nedreptățit, năpăstuit, obijduit, oprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz; undeva... se află o țară întinsă, unde munca e căutată și răsplătită. BOGZA, C. O. 306. DLRLC
- Îl privise ca pe un binefăcător al celor obidiți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 47. DLRLC
- Veniți voi obidiții lumii, cu buzele înfrigurate, Voi chinuiții din arsura unei tăceri îndelungate. GOGA, C. P. 131. DLRLC
-
etimologie:
- obidi DEX '98 DEX '09
obidi, obidescverb
- 1. A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amărî deznădăjdui necăji
- Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. DLRLC
- Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. DLRLC
-
-
- Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. DLRLC
-
etimologie:
- obidă DEX '09 DEX '98