opțiuni
  • info

17 definiții pentru obidi

din care

Explicative DEX

OBIDI, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.

OBIDI, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.

obidi2 vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.

obidi1 [At: PSALT. HUR. 28v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.

OBIDI, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obida, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.

A OBIDI ~esc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă

A SE OBIDI mă ~esc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă

obida v vz obidi1

obidui v vz obidi1

OBIDA vb. I v. obidi.

OBIDA vb. I. v. obidi.

obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.

obiduĭésc, V. obidesc.

Ortografice DOOM

obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, 3 sg. obidește; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să obidesc, 3 să obidească

obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 2 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească

obidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 3 sg. obidea; conj. prez. 3 sg. și pl. obidească

Sinonime

OBIDI vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.

obidi vb. v. AMĂRÎ. ASUPRI. EXPLOATA. INDISPUNE. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NĂPĂSTUI. NECĂJI. NEDREPTĂȚI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SUPĂRA. TIRANIZA. URGISI.

Intrare: obidi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obidi
  • obidire
  • obidit
  • obiditu‑
  • obidind
  • obidindu‑
 singular plural
  • obidește
  • obidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obidesc
 (să)
  • obidesc
  • obideam
  • obidii
  • obidisem
a II-a (tu)
  • obidești
 (să)
  • obidești
  • obideai
  • obidiși
  • obidiseși
a III-a (el, ea)
  • obidește
 (să)
  • obidească
  • obidea
  • obidi
  • obidise
plural I (noi)
  • obidim
 (să)
  • obidim
  • obideam
  • obidirăm
  • obidiserăm
  • obidisem
a II-a (voi)
  • obidiți
 (să)
  • obidiți
  • obideați
  • obidirăți
  • obidiserăți
  • obidiseți
a III-a (ei, ele)
  • obidesc
 (să)
  • obidească
  • obideau
  • obidiră
  • obidiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obida
  • obidare
  • obidat
  • obidatu‑
  • obidând
  • obidându‑
 singular plural
  • obidează
  • obidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obidez
 (să)
  • obidez
  • obidam
  • obidai
  • obidasem
a II-a (tu)
  • obidezi
 (să)
  • obidezi
  • obidai
  • obidași
  • obidaseși
a III-a (el, ea)
  • obidează
 (să)
  • obideze
  • obida
  • obidă
  • obidase
plural I (noi)
  • obidăm
 (să)
  • obidăm
  • obidam
  • obidarăm
  • obidaserăm
  • obidasem
a II-a (voi)
  • obidați
 (să)
  • obidați
  • obidați
  • obidarăți
  • obidaserăți
  • obidaseți
a III-a (ei, ele)
  • obidează
 (să)
  • obideze
  • obidau
  • obidară
  • obidaseră
obidui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obidi, obidescverb

  • 1. reflexiv învechit popular A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărî deznădăjdui necăji
    • format_quote Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. DLRLC
    • format_quote Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit Deplânge, jeli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deplânge jeli
    • format_quote Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit Asupri, oprima, împila. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asupri oprima împila
etimologie:
  • obidă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.