asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: ~resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăți pe cineva mai slab Si: a apăsa. 3 A învinovăți pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (Înv) A constrânge. 7 (Înv) A exagera. 8 (Înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.

ASUPRI (-resc) vb. tr. 1 A apăsa, a împila, a nedreptăți, a prigoni: să nu asuprești pe cel sărac, că și tu ca el mîine vei fi sărac (GOL.) ¶ 2 ‡A sili: pacea cu de-a sila... să primască asuprindu-l (CANT.) [asupra].

ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198.

ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.

A ASUPRI ~esc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva].

ASUPRIT adj. 1 p. ASUPRI ¶¶ contr. NEASUPRIT ¶ 2 ‡Silit: de a lui bună voe, de nime nevoit nici ~ (formulă obicinuită în documentele vechi pentru a arăta că cineva s’a înțeles cu altul nesilit, a convenit singur asupra unui lucru) ¶ 3 ‡Mai mult decît trebue, din belșug: să fugim amu de beție și de mîncare ~ă (COR.).

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes, nedreptățesc, împilez.

asupri (a ~) (desp. -su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, 3 sg. asuprește, imperf. 1 asupream; conj. prez. 1 sg. să asupresc, 3 să asuprească

asupri (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 să asuprească

asupri vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 sg. și pl. asuprească

ASUPRI vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.

ASUPRI vb. v. oprima.

ASUPRI vb. a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (~ masele.)

asupri vb. v. CONSTRÎNGE. EXAGERA. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.