13 definiții pentru asupri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: ~resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăți pe cineva mai slab Si: a apăsa. 3 A învinovăți pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (Înv) A constrânge. 7 (Înv) A exagera. 8 (Înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198.

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASUPRÍ vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.

A ASUPRÍ ~ésc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva].

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes, nedreptățesc, împilez.

asuprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 sg. și pl. asupreáscă

ASUPRI vb. a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (~ masele.)

asupri vb. v. CONSTRÎNGE. EXAGERA. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Intrare: asupri
  • silabație: -pri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asupri
  • asuprire
  • asuprit
  • asupritu‑
  • asuprind
  • asuprindu‑
singular plural
  • asuprește
  • asupriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asupresc
(să)
  • asupresc
  • asupream
  • asuprii
  • asuprisem
a II-a (tu)
  • asuprești
(să)
  • asuprești
  • asupreai
  • asupriși
  • asupriseși
a III-a (el, ea)
  • asuprește
(să)
  • asuprească
  • asuprea
  • asupri
  • asuprise
plural I (noi)
  • asuprim
(să)
  • asuprim
  • asupream
  • asuprirăm
  • asupriserăm
  • asuprisem
a II-a (voi)
  • asupriți
(să)
  • asupriți
  • asupreați
  • asuprirăți
  • asupriserăți
  • asupriseți
a III-a (ei, ele)
  • asupresc
(să)
  • asuprească
  • asupreau
  • asupri
  • asupriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)