năpăstuit, ~ă smf, a [At: GCR I, 84/33 / Pl: ~iți, ~e / E: năpăstui] 1-2 (Persoană) căreia i se face o nedreptate. 3-4 (Om) asuprit. 5-6 (Persoană) care este învinuită pe nedrept.

NĂPĂSTUIT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. 1. Asuprit, oprimat, nedreptățit. (Substantivat) Cei năpăstuiți să vie la mine și-și vor afla dreptatea. FILIMON, la TDRG. 2. Ponegrit, defăimat, calomniat.

NĂPĂSTUIT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat.

NĂPĂSTUIT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit.

năpăstuit, -ă adj., s.m.., s.f. 1 adj. (despre oameni) asuprit, nedreptățit, oropsit, persecutat, urgisit, vitregit, <pop.> obidit, <înv.> osândit, strâmbătățit. Copiii năpăstuiți au devieri de comportament. 2 adj., s.m.., s.f. asuprit, exploatat, împilat, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, robit, urgisit, vitregit, <pop.> obidit, silnicit, <înv.> obijduit, <fig.> apăsat², despuiat. Poporul năpăstuit s-a ridicat contra tiranului. 3 adj., s.m.., s.f. (pop.) v. Bârfit². Calomniat. Defăimat. Denigrat. Detractat. Discreditat. Ponegrit.

NĂPĂSTUIT adj., s. 1. adj. nedreptățit, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om ~.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.)

năpăstuit adj., s. v. BÎRFIT. CALOMNIAT. DEFĂIMAT. DENIGRAT. DISCREDITAT. PONEGRIT.

năpăstuitor, -oare adj., s.m.., s.f. (înv.) 1 v. Asupritor. Exploatator. Împilător. Opresiv. Opresor. Oprimant. Persecutor. Prigonitor. 2 v. Bârfitor. Calomniator. Clevetitor. Defăimător. Denigrant. Denigrator. Detractor. Ponegritor.