opțiuni
  • info

13 definiții pentru obidit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. ♦ Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi.

obidit1, ~ă a [At: PSALT. HUR. 6v/6 / V: (îrg) ~dat, obed~, ~duit / Pl: ~iți, ~e / E: obidi1] (Înv) 1 Asuprit. 2 Ocărât. 3 Alungat. 4 Nedreptățit. 5 (Pop) Supărat.

obidit2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: obidi2] 1 Ispitit. 2 Iscodit. 3 Căutat. 4 Aflat.

OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi.

OBIDIT, -Ă, obidiți, -te, adj. (învechit, astăzi mai ales arhaizant și popular) 1. Amărît, mîhnit, necăjit, chinuit, zdrobit de durere. Drumețul pe cărarea-ngustă Cu suflet obidit, trecea. IOSIF, T. 191. E așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă. CARAGIALE, O. II 177. Bătrînii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații stau obidiți. RUSSO, O. 38. ♦ Care exprimă mîhnire, obidă. Se plimba de colo pînă colo, vorbind ca-n aiurarea unor friguri, cu un glas obidit. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 75. La dreapta ei umblau doi coconi tineri... cu haine negre și cu fețe obidite. ODOBESCU, S. I 108. 2. Obijduit, năpăstuit, apăsat. O vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz; undeva... se află o țară întinsă, unde munca e căutată și răsplătită. BOGZA, C. O. 306. ◊ (Substantivat) Îl privise ca pe un binefăcător al celor obidiți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 47. Veniți voi obidiții lumii, cu buzele înfrigurate, Voi chinuiții din arsura unei tăceri îndelungate. GOGA, C. P. 131. – Variantă: obidat, -ă (ȘEZ. VIII 48) adj.

obidit a. tare întristat: cu haine negre și cu fețe obidite OD.

obidat, ~ă a vz obidit

obiduit, ~ă a vz obidit1

OBIDAT, -Ă adj. v. obidit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBIDIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, nedreptățit, supărat, trist.

OBIDIT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

obidit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. NEDREPTĂȚIT. SUPĂRAT. TRIST.

obidit adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.

Intrare: obidit
obidit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obidit
  • obiditul
  • obiditu‑
  • obidită
  • obidita
plural
  • obidiți
  • obidiții
  • obidite
  • obiditele
genitiv-dativ singular
  • obidit
  • obiditului
  • obidite
  • obiditei
plural
  • obidiți
  • obidiților
  • obidite
  • obiditelor
vocativ singular — —
plural — —
obidat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obidat
  • obidatul
  • obidatu‑
  • obidată
  • obidata
plural
  • obidați
  • obidații
  • obidate
  • obidatele
genitiv-dativ singular
  • obidat
  • obidatului
  • obidate
  • obidatei
plural
  • obidați
  • obidaților
  • obidate
  • obidatelor
vocativ singular — —
plural — —
obiduit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obidit, obidităadjectiv

învechit popular
  • 1. Zdrobit de durere. DEX '09 DLRLC
    sinonime: amărât chinuit mâhnit necăjit
    • format_quote Drumețul pe cărarea-ngustă Cu suflet obidit, trecea. IOSIF, T. 191. DLRLC
    • format_quote E așa de obidit, încît ai crede că vrea să plîngă. CARAGIALE, O. II 177. DLRLC
    • format_quote Bătrînii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații stau obidiți. RUSSO, O. 38. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă mâhnire, obidă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se plimba de colo pînă colo, vorbind ca-n aiurarea unor friguri, cu un glas obidit. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 75. DLRLC
      • format_quote La dreapta ei umblau doi coconi tineri... cu haine negre și cu fețe obidite. ODOBESCU, S. I 108. DLRLC
  • 2. adesea substantivat Apăsat, asuprit, nedreptățit, năpăstuit, obijduit, oprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apăsat asuprit nedreptățit năpăstuit obijduit oprimat
    • format_quote O vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz; undeva... se află o țară întinsă, unde munca e căutată și răsplătită. BOGZA, C. O. 306. DLRLC
    • format_quote Îl privise ca pe un binefăcător al celor obidiți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 47. DLRLC
    • format_quote Veniți voi obidiții lumii, cu buzele înfrigurate, Voi chinuiții din arsura unei tăceri îndelungate. GOGA, C. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • vezi obidi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.