opțiuni
  • info

5 definiții pentru obijduit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIJDUIT, -Ă, obijduiți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Nedreptățit, asuprit, împilat; exploatat, năpăstuit. – V. obijdui.

OBIJDUIT, -Ă, obijduiți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Nedreptățit, asuprit, împilat; exploatat, năpăstuit. – V. obijdui.

obijduit, ~ă smf, a [At: GHEREA, ST. CR. III, 56 / Pl: ~iți, ~e / E: obijdui] (Înv) 1-2 (Om) asuprit. 3-4 (Om) nedreptățit.

OBIJDUIT, -Ă, obijduiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Nedreptățit, năpăstuit, împilat, asuprit, exploatat. Am cunoscut în țărănimea romînească o clasă obijduită, părăsită și trădată. SADOVEANU, E. 30. Așa, copii obijduiți, Pe lumea noastră sînt poeții. IOSIF, PATR. 85. ◊ (Substantivat) Se suie pînă la cer plîngerile obijduiților. SADOVEANU, Z. C. 235. Făcea în mintea lui o adevărată apărare a dreptății celor obijduiți. BUJOR, S. 120. Caragiale reprezintă... critica socială extremă a liberalismului, făcută în numele celor mici și obijduiți. IBRĂILEANU, SP. CR. 259.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBIJDUIT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

obijduit adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.

Intrare: obijduit
obijduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obijduit
  • obijduitul
  • obijduitu‑
  • obijduită
  • obijduita
plural
  • obijduiți
  • obijduiții
  • obijduite
  • obijduitele
genitiv-dativ singular
  • obijduit
  • obijduitului
  • obijduite
  • obijduitei
plural
  • obijduiți
  • obijduiților
  • obijduite
  • obijduitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obijduit, obijduităadjectiv

  • 1. învechit adesea substantivat Asuprit, exploatat, nedreptățit, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, împilat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asuprit exploatat nedreptățit năpăstuit oprimat oropsit persecutat prigonit urgisit împilat
    • format_quote Am cunoscut în țărănimea romînească o clasă obijduită, părăsită și trădată. SADOVEANU, E. 30. DLRLC
    • format_quote Așa, copii obijduiți, Pe lumea noastră sînt poeții. IOSIF, PATR. 85. DLRLC
    • format_quote Se suie pînă la cer plîngerile obijduiților. SADOVEANU, Z. C. 235. DLRLC
    • format_quote Făcea în mintea lui o adevărată apărare a dreptății celor obijduiți. BUJOR, S. 120. DLRLC
    • format_quote Caragiale reprezintă... critica socială extremă a liberalismului, făcută în numele celor mici și obijduiți. IBRĂILEANU, SP. CR. 259. DLRLC
etimologie:
  • vezi obijdui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.