4 intrări
58 de definiții
- explicative DEX (31)
- ortografice DOOM (9)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- sinonime (10)
- antonime (1)
- arhaisme și regionalisme (1)
- tezaur (4)
Explicative DEX
NĂPASTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.
NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
napaste sf vz năpastă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpast sn vz năpastă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpastă sf [At: COD. VOR. 110/11 / V: (îrg) napaste, ~te, ~tie, (reg) ~ast (Pl: năpasturi) sn / Pl: ~păști, ~te, (înv) ~păsti, ~păste / E: slv напасть] (Înv) 1 (În legătură cu verbele „a merge”, „a intra”, „a cădea”, „a aduce”) Momeală. 2 Păcat. 3 (În legătură cu verbul „a face”) Nedreptate. 4 Persecuție. 5-6 (Reg; îljv ) Cu ~ (Care este) pe nedrept. 7-8 (Reg; îal) (Care este) maxim. 9-10 (Reg; îal) (În mod) aproximativ. 11 Acuzație nedreaptă. 12 Învinuire sau afirmație neîntemeiată Si: calomnie. 13 (Îe) A grăi cu ~te A spune neadevăruri, nedreptățind pe cineva. 14 Nenorocire mare Si: belea, calamitate, pacoste. 15 Suferință. 16 (Îe) A cădea (sau a pica) ~te A provoca cuiva neplăceri, necazuri, nenorociri. 17 (Îae) A nedreptăți. 18 (Îae) A persecuta. 19 (Îe) A-i sta ~te A provoca cuiva o nenorocire. 20 (Ccr) Lucru, persoană etc. care provoacă sau aduce nenorocire. 21 (Mun) Bucățică de mămăligă care se desprinde mai greu și cade singură deasupra mămăligii întregi, fiind considerată de superstițioși ca semn rău. 22-23 (Înv; ccr) Impozit (suplimentar). 24 (Reg) Unealtă de pescuit Si: prostovol.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpaste sf vz năpastă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpastie sf vz năpastă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpăsti v vz năpusti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpâsti v vz năpusti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năposti v vz năpusti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpusti [At: PSALT. HUR. 12r/13 / V: (înv) nepusti, (reg) năpăsti, năpâsti, năposti (Pzi și: năpast) / Pzi: ~tesc / E: slv напоустити]
1 vt (Îrg) A trimite (spre... sau împotriva...) Si: a arunca, a azvârli, a lansa. 2 vt (Mar; Trs) A da drumul Si: a elibera. 3 vt (Mar) A desface. 4 vr (D. ființe; udp „asupra” , „la”, „spre”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva, cu intenții agresive Si: a se nărui (5), a năvăli, a tăbărî, (înv) a năpădi (1), (îrg) a năduli (1), (reg) a năboi3 (4), a se năprăti. 5 vr (Îe) A se ~ în vorbă A se avânta într-o discuție. 6 vr (Reg; d. sânge) A țâșni. 7 vt (Reg; d lacrimi) A-l podidi pe cineva. 8 vt (Rar) A copleși. 9 vt (Îrg) A părăsi. 10-11 vtr (Reg) A (se) neglija.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nepusti v vz năpusti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTĂ2 sf. 🐟 👉 PROSTOVOL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NĂPASTĂ1 👉 NĂPASTE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NĂPASTE sf. 1 ‡Ispită: și nu ne duce în ~ (COR.) ¶ 2 ‡Nedreptate, neajuns, supărare (ce se face cuiva): au început a să plînge că i să fac multe nevoi și năpăști pre pămînt (ȚICH.) ¶ 3 ‡Dare extraordinară, nedreaptă, neomenească, ce se scotea de Domn din spinarea țăranului ¶ 4 Învinuire nedreaptă, acuzare falsă, calomnioasă: toată comedia asta e o nerușinată ~ a clevitorilor mei (NEGR.) ¶ 5 Belea, necaz, supărare ce cade asupra cuiva pe neașteptate: mare ~ a căzut pe capul nostru, cuconașule! (FIL.); Ⓕ: această femeie e o ~, un biciu asupra omenirii (GN.) [vsl. napastĭ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NĂPOSTI (-post) vb. tr. Maram. A elibera, a slobozi, a da drumul (BRL.) [rut. napustyty].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NĂPUSTI (-tesc) I. vb. tr. A părăsi cu totul, a lăsa în părăsire, în voia întîmplării, a abandona: Turcii... năpustiră cetatea și fugiră peste Dunăre (BĂLC.); voinicul năpustise codrii, urîse izbînzile sale de mai nainte (ODOB.). II. vb. refl. 1 A năvăli undeva, a da năvală, a se arunca, a se asvîrli, a se repezi asupra cuiva: se năpusti peste Dunăre asupra Vidinului și-l bătu cumplit (ISP.); năprasnici ca o vijelie, se năpusteau peste alte neamuri, pustiind totul în calea lor (VLAH.) ¶ 2 A se lăsa în voia întîmplării; a se neglija (ȘEZ.) [vsl. napustiti].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NĂPASTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTĂ, năpaste și năpăști, s. f. 1. Nenorocire, calamitate, pacoste, belea. Vremile adunaseră asupra țăranilor noștri năpăști și amaruri. SADOVEANU, O. VI 486. Toți așteptau cu spaimă ca să treacă năpasta. ANGHEL, PR. 110. ◊ (În imprecații) Dar cui năpastele-a testat Papucii roși de-atîtea uliți? COȘBUC, P. II 255. 2. (Și în forma învechită năpaste) Calomnie, pîră nedreaptă, învinuire neîntemeiată. Ion a fost condamnat cu năpaste, – o imoralitate. GHEREA, ST. CR. II 275. Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229. ◊ Loc. adv. (Neobișnuit) Cu năpaste = cel mult. Să fi avut cu năpaste douăzeci și opt de ani. HOGAȘ, DR. II 19. 3. (Învechit, în forma de pl. năpăsti) Bir, impozit impus pe nedrept. Munca și sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuțiile, cărora, neștiind ce nume să le deie, le numește năpăsti. NEGRUZZI, S. I 274. 4. Prostovol. – Pl. și: (rar) năpăsti. - Variante: năpaste, năpastie (ODOBESCU, S. III 28) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTE s. f. v. năpastă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTIE s. f. v. năpastă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTIE s. f. v. năpastă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A năvăli, a tăbărî, a se repezi cu furie, a da buzna, a se arunca. Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [cîinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Fig. Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. ♦ Tranz. (Rar) A arunca, a azvîrli violent. Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. 2. Tranz. A năpădi, a inunda, a acoperi. Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. 3. Tranz. (Învechit) A lăsa în părăsire, a abandona. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTĂ ~e f. 1) Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva; urgie. * Ia ~! ia nevoie. 2) Acuzație lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă. 3) ist. Bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul consătenilor fugiți. [G.-D. năpastei; Pl. și năpăsti] /<sl. napasti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE NĂPUSTI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /<sl. napustiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NĂPUSTI ~esc intranz. înv. A lăsa plecând în altă parte; a părăsi; a abandona. /<sl. napustiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năpaste f. 1. od. dare extraordinară scoasă de Mihnea-Vodă; 2. acuzare falșă: cu vr’o năpaste să ne pomenim PANN; 3. nenorocire neașteptată, belea: năpaste ce a căzut pe capul meu ISP.; 4. prostovol. [Slav. NAPASTĬ, cădere, năvală, nenorocire].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpustì v. 1. a părăsi cu totul: îl năpusti într’un pom înalt ISP.; 2. a năvăli: să năpustească în haiducii ungurești NEGR. [Slav. NAPUSTITI, a trimete la].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpástie și (maĭ rar) -ste., pl. ăstii și ăștĭ (vsl. napastĭ, caz, nenorocire. V. năpădesc, năpatcă, prăpastie). Vechĭ. Ispită. Azĭ. Acuzațiune falsă căzută asupra cuĭva. Belea nenorocire neașteptată (Se numea așa și nu bir impus de Mihnea Vodă): s’aŭvăzut și năpastiĭ să cadă păcalu pe capu cuĭva (VR. 1911, 11, 257), a căzut năpastia pe mine să du sacu. Prostovol. – Pl năpăști în Let. II, 22, 74,75. Năpastă (cum e intitulată o pĭesă a luĭ Carageali) nu zice nimeni!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năpustésc v. tr. (vsl. sîrb. napustiti, a trimete, a răpezi, d. pustiti, a trimete. V. pustiŭ, năpust). Maram. Slobod (de ex. vinu din butoĭ). Rar. Părăsesc, las uităriĭ. V. refl. Năpădesc, mă răped cu furie: lupu se năpusti asupra meluluĭ. – Vechĭ și nep-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nepustésc V. năpustesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prostogól (nord), prostovól și rostofól (sud) n., pl. oale și urĭ (d. prostovolesc. V. și rostogol). Un fel de plasă de formă conică, cu mărgele de plumb pe la marginĭ și care se aruncă în apă învîrtindu-se (rostogolindu-se) orizontal și apoĭ se strînge pe fundu apeĭ apucînd tot peștele. (Se numește și năpaste și șașmá. V. năpatcă). Dîmb. (rostofol). Cilindru de netezit pămîntu pin rostogolire. – Și adj. -ól, -oálă, rotofeĭ, durduliŭ: copil, purcel rostofol. V. clocă 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
năpastă s. f., g.-d. art. năpastei; pl. năpaste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năpustesc, 3 sg. se năpustește, imperf. 1 sg. mă năpusteam; conj. prez. 1 sg. să mă năpustesc, 3 să se năpustească; imper. 2 sg. afirm. năpustește-te; ger. năpustindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!năpastă s. f., g.-d. art. năpastei; pl. năpaste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustește, imperf. 3 sg. se năpustea; conj. prez. 3 să se năpustească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năpastă s.f., g.-d. art. năpastei / năpăștii; pl. năpaste / năpăști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năpusti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpustesc, imperf. 3 sg. năpustea; conj. prez. 3 sg. și pl. năpustească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năpaste (= năpastă) s. f. (pl. năpăști)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
năpastă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
năpastă, pl. -păști.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
năpusti (năpustesc, năpustit), vb. – 1. A părăsi, a lăsa, a abandona. – 2. (Refl.) A se repezi, a se arunca asupra. – 3. (Maram.) A slobozi, a lăsa liber. Sl. napustiti „a porunci” (Tiktin). – Der. năpust, s. n. (abandon; Trans., spiriduș, stafie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
NĂPÁSTĂ (< sl.) s. f. 1. Nenorocire mare, pacoste (1), belea. 2. Acuzație nedreaptă, învinuire neîntemeiată, calomnie. ♦ Nedreptate, urgie, prigoană. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Denumire a birului plătit de locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări rămase necunoscute. 4. Unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă rotundă, de 4-5 m în diametru, dintr-un inel metalic central și o frânghie circulară la periferie, de care sunt atârnate greutăți de plumb. Când e scoasă afară, plasa se strânge ca un sac; prostovol.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
NĂPASTĂ s. I. 1. v. dezastru. 2. v. necaz. II. (PESCUIT) prostovol, (reg.) cucă, șașma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. și Olt.) plașcă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂPASTĂ s. v. ademenire, atracție, chin, cucă, durere, ispită, încercare, patimă, păs, pătimire, persecuție, prigoană, seducere, seducție, suferință, tentație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂPUSTI vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năpastă s.f. I 1 calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, <înv. și pop.> osândă, prăpădenie, <pop.> blestem, mânie, potopenie, topenie, <înv. și reg.> pojar, pustieșag, pustiit1, sodom, <reg.> năpust, prăpădeală, prohab, <înv.> osândire, pierzare, punere de cap, punerea capului (v. punere), pustiiciune, sfărâmătură, stingere, <fig.> bici, cancer, ciumă, foc, lepră, pârjol, plagă, tragedie, <fig.; rar> debaclu, <fig.; reg.> prăvală, <fig.; înv.> volbură. Războiul este o năpastă aducătoare de moarte. 2 bucluc, încurcătură, neajuns1, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, tevatură, <livr.> dezagrement, <înv. și pop.> poznă, răutate, <pop. și fam.> daraveră, pocinog, <pop.> alagea, dârdoră, păcat, ponos, potcă, poticală, satara, zăduf, <fam.> belea, dandana, <înv. și reg.> nacafa, nagodă, pricină, <reg.> bacală, bai2, bedă, chichion, ciudă, cotoarbă, dabilă, dănănaie, dânganie, drăcăraie, încurcală, întâmplare, năvârneală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, răscoboală, supăreală, șugă, șugubină, toroapă, vartă1, <înv.> apăs, nesosință, nevoință, patimă, silă, stenahorie, supărătură, <grec.; înv.> distihie, <turc.; înv.> iftira, <fig.> lovitură, <fig.; înv. și pop.> suspin, val, <fig.; pop. și fam.> pedeapsă, <fig.; reg.> crâșcare, <fig.; înv.> lovire, undă, <arg.> înghesuială. Multe năpaste a avut în ultimul timp! 3 (pop.) v. Amar. Amărăciune. Calvar. Chin. Durere. Încercări (v. încercare). Patimi (v. patimă). Păsuri (v. păs). Pătimiri (v. pătimire). Suferință. Turment. 4 (pop.; de obicei constr. cu vb. „a face”) v. Persecuție. Prigoană. 5 (fam.; mai ales deprec.) <fam.> belea, pacoste, râie. Cheltuiești așa de mult, încât ești o adevărată năpastă la casa omului! 6 (înv.) v. Ademenire. Amăgire. Atracție. Ispită. Ispitire. Momire. Seducere. Seducție. Tentație. II (pesc.) 1 prostovol, <reg.> ceasma, cucă2, năpastnic, plașcă1, șașma, târâtoare (v. târâtor). Năpasta este alcătuită dintr-o plasă conică, ce formează în apă un sac în care sunt prinși peștii. 2 (reg.) v. Cucă2.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
năpusti vb. IV. I 1 refl. (despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”, „spre”) a se arunca, a se azvârli, a se duce2, a năpădi, a năvăli, a se porni, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, <rar> a se elansa, a se prăbuși, <înv. și pop.> a cădea, <pop.> a se opinti, <înv. și reg.> a năduli, a se prăpăstui, <reg.> a se aiepta1, a se detorni, a iuruși, a se îniepta, a năboi2, a se năprăti, a nooti, a se răpi, a se șupi1, a se tovărî, a se țipa2, <înv.> a se da2, a erupe, a intra, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi, <fig.; rar> a se nărui, <fig.; înv.> a zbura. Se năpustește asupra lui cu toată forța. Uliul s-a năpustit asupra prăzii. 2 tr. (înv. și reg.) v. Arunca. Azvârli. Repezi. Zvârli. 3 refl. (constr. cu un pron. pers. în dat.; reg.; despre sânge) v. Da2. Ieși. Țâșni. 4 refl. (reg.; despre lacrimi) v. Izbucni. Țâșni. II tr. (înv. și reg.) 1 (compl. indică ființe, așezări omenești etc.) v. Abandona. Lăsa. Părăsi. 2 (compl. indică activitatea, munca, ocupația etc. cuiva) v. Neglija.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
năpastă s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. CHIN. CUCĂ. DURERE. ISPITĂ. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PROSTOVOL. SEDUCERE. SEDUCȚIE. SUFERINȚĂ. TENTAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPASTĂ s. 1. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom. (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe capul lui!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpusti vb. v. ABANDONA. ARUNCA. AZVÎRLI. LĂSA. NEGLIJA. PĂRĂSI. REPEZI. ZVÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvîrli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Năpastă ≠ noroc
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
năpustí, (năposti), v.t. (reg.) 1. A elibera, a da drumul, a slobozi: „Năposti-m mâna stângă” (Papahagi, 1925: 246). 2. A da voie cuiva să intre undeva, ori să se depărteze: „Năposti-mă, soră-n casă” (Idem: 251). 3. A turna, a pune: „Ai năpustit cenușa în uncrop” (Maram. din dreapta Tisei). 4. A se repezi asupra cuiva, a năvăli, a tăbărî, a da buzna. ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din ucr. napustyty „a elibera, a da drumul” (Candrea); din sl. napustiti (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tezaur
NĂPASTĂ s. f. I. 1. (Învechit; adesea în legătură cu verbele „a merge”, „a intra”, „a cădea”, „a duce”) Ispită, momeală (1); păcat. Cînd Intru năpasti în tot chipul cădeți, știind că ispita cu a voastră credință face rebdare. cod. vor. 110/11, cf. 112/14. Privegheți și vă rugați să nu mergeți în napaste. tetraev. (1574), 248/17. Și nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaște pre noi de hitleanul (a. 1574). gcr i, 10/2. Cine va să se îmbogățească, el cade în năpăști și în lațure. coresi, l. 507/20. Cela ce-l învence ispita cade în năpaste și înghițit va fi întru iad (a. 1619). gcr i, 56/2, cf. cuv. d. bătr. ii, 124/11. Răbdare întru năpăștile trupului. varlaam, c. 415, cf. 191, n. test. (1648), 8r/33, dosoftei, ps. 96/9. Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în năpaste. cheia în. 39v/23. Făcu-tu-v-ați călători neabătuți din calea cea strimtă și colțuroasă, lepădînd mulțimile năpăștilor. mi-neiul (1776), 73rl/1. Și eu am căzut în năpăști și sînt foarte îngrijat. varlaam-ioasaf, 57v/8. 2. (Adesea în legătură cu verbul „a face”) Nedreptate (2), prigoană, persecuție. Rugați-vă dereptu ceia ce fac voao năpaste și gonescu voi. tetraev. (1574), 207. Să răbdăm năpăștile ce ne vin noauă de la alți oameni pentru pizma ce au pre noi. varlaam, c. 126. Oricare vameș va face năpaste cuiva... acela... ca un fur se va certa. prav. 48. Acesta, răbdînd multe năpăști de la idolniciarii împărați. dosoftei, v. s. octombrie 97r/26. Să înceteaze năpăștile oamenilor celor răi. mineiul (1776), 25r2/27. Lor le era ocară a mele suferințe Și la acea năpaste mai rău mă chinuiam. heliade, o. i, 169. Jandarmii au strîns chingile... Satul a intrat în năpastă și pînă în toamnă, cînd unul, cînd altul, a fost purtat pe drumuri pînă la reședința județului. c. petrescu, r. dr. 168. Fuma o țigară groasă din foaie de porumb și spunea „cum a fost cu năpasta asupra bietului Mitrea”. sadoveanu, m. c. 48. ◊ loc. adj. și adv. (Învechit și regional) Cu năpaste = a) (pe) nedrept. Mamonul învață să apucăm și să luăm cum putem și cu strîmbul și cu asupreală și cu năpaste. varlaam, c. 163. Să dea de știre domnu-său de acea tocmală, ce i-au poruncit, cum iaste lucru cu năpaste și să socotească, să mai cerceteadze. prav. 277. Acest lucru ce-i dzic să facă iaste cu năpaste și cu asupreală. ib. 279. D. Alexan-drescu judecă astfel; Ion a fost condamnat cu năpaste, – o imoralitate. gherea, st. cr. ii, 275; b) cel mult; aproximativ. Oastea Ibrăilei toată, cu năpaste două mii. beldiman, e. 31/33. Cu năpaste, să fie zece case (cel mult). pamfile, j. ii, 156. Să fi avut cu năpaste douăzeci și opt de ani. hogaș, dr. ii, 19. 3. Acuzație nedreaptă, învinuire sau afirmație neîntemeiată; calomnie. Înstreinînd oamenii despre domnia mea cu pisme și cu năpăști (a. 1631). mag. ist. i, 123/10. Lui Dragoș Vodă mare năpaste-i fac cei ce zic că au fost păstor. n. costin, let2. i, 66. Au mărsu boieri la Poartă de l-au pîrît prea tare la Poartă, cu multe năpăști. neculce, l. 65, cf. 35. Puindu-i năpaste că el au fost pricina morții lui Constantin Postelnicul. amiras, let2. iii, 150. Au dat credința... cum că nu știu nimică de zapis și l-i mare năpaste și i-au dat pace (a. 1741). uricariul, xxv, 311. Această școală a avut a să lupta cu ideea ce predomnea pă atunci că nimic nu se poate învăța în limba rumânească și multă vreme încă nu s-ar fi putut apăra de această năpaste de nu ar fi avut pe... Gheorghe Lazăr. cr (1832), 2292/17. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. negruzzi, s. i, 229. Toți boierii începură... a se lepăda ca de satana de o astfel de năpaste. ispirescu, l. 378. Pot arunca năpăști asupra altora din răutate, ori din prostie, socotind a-și ușura vina lor. sadoveanu, z. c. 156. Năpasta cădea pe capul slugilor. stancu, r. a. iii, 111. N-am omorît pe nimeni. A căzut năpasta pe mine. id. ib. iv, 274. Orice cu minciuni arunci asupra altuia, năpaste se-nțelege. zanne, p. viii, 426. ◊ (În context figurat) Sticla prin care mă privea lumea era schimbată – era sticla cea mincinoasă a năpăstii. conv. Lit. xiii, 331. ◊ Expr. (Învechit) A grăi cu năpaste = a spune neadevăruri (nedreptățind pe cineva). Grăiescu cu năpaste și ca niște oameni ce nu pricep și nu știu. neculce, l. 218. 4. Nenorocire (1) mare, pacoste (1), calamitate, belea; chin, necaz (1), suferință. Năpaslile cealea ce mi se-au tămplatu. cod. vor. 20/2. Să nu scîrbim de nedereptate și de năpaste. coresi, ev. 19. În toate chipurile găteaște-i, ca cu nește arme-i încinge, spre năpăști a mearge. id. ib. 202, cf. 351, id. l. 96/16. Vîna piciorului drept de se va clăti, o năpaste vei păți. paraclis (1639), 263. Într-aceia slujitorii, văzindu năpastea și moartea căpitanului lor, mare zarvă făcură. ureche, l. 174. Și de la primejdie scap Dumnezău sfinte Cu a ta putiare de năpăști cumplite. dosoftei, ps. 53/9. Nu să teame de strîmbătate, de nedreptate și năpaste. țichindeal, f. 107/5. În Arcadia, ferice:... Unde lupul nu se teme De năpăstiile ce-i vin. donici, f. 22. Mare năpastă a căzut pe capul nostru... o să ne ducem în lume. filimon, o. i, 162, cf. pontbriant, d. În timpul de acum avea să ne calce, cu fier și cu foc, năpastia consorților nemțești. odobescu, s. iii, 28. Marțea... ziua aceasta după credința poporului e cu năpaste. marian, na. 409. Te rog, să te-nduri de durerea Bietului Sinon, de-un suflet ce piere bătut de năpaste! coșbuc, ae. 33. Toți așteptau cu spaimă ca să treacă năpasta. anghel, pr. 110. De unde voia să agonisească un ban, îi pica cîte trei năpăști pe spinare. n. a. bogdan, ap. tdrg. Să nu te puie ceasul rău să te întorci înapoi, Ițic, că mă bagi și pe mine-n năpastă, iar tu tot nu scapi. REBREANU, NUV. 293, cf. 256, SADOVEANU, O. x, 648. Se pregătesc în taină durerea și năpasta. arghezi, s. p. 48. Este sau nu este acesta un subiect? De ce să nu fie acesta și de ce să fie năpăștile lui Oedip? perpessicius, m. iii, 27. Rămase năuc... înțelegînd proporțiile năpastei. camil petrescu, o. ii, 132. A simțit că-i în stare să ducă și năpasta asta nouă. galan, z. r. 95. Cînd rămîne mămăligă lipită de ceaun, să n-o mănînci, că-i năpaste. șez. i, 17. Plînge mereu bietul înger de năpasta ce a căzut pe el. ib. 213. Floriceli di pi coasti, Trag rușini și napasti Pîntr-on pui cu ochi albaștri. ib. ii, 181, cf. v, 5. Năpastea pe om cade, iar nu pe pietre. zanne, p. viii, 427. ◊ (În imprecații; glumeț) La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aș ști că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta! coșbuc, p. i, 183. Dar cui năpastele-a testat Papucii, roși de-atîtea uliți? id. ib. ii, 255. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) năpaste = a) a provoca cuiva neplăceri, necazuri, nenorociri. Ce vorbe sînt aceste?... Tu să-mi zici că ți-am picat năpaste? alecsandri, t. 1 014. Fiindu-le urît de dînșii, cad năpaste în traiul altora. id. s. 96; b) a nedreptăți, a persecuta. Cela ce au început svada ș-au făcut asupreală, ce să dzice au cădzut năpaste, pentru ce au izbăvit den mîna lui pre cel dirept. prav. 117. A-i sta năpaste = a provoca (cuiva) o nenorocire (1), a năpăstui (2). Să te ferească Dumnezeu de îngeri, cînd se îndrăcesc, de-ți stau năpaste. alecsandri, t. 1 037. ♦ (Concretizat) Lucru, persoană care provoacă sau aduce nenorocire (1). Nepotul meu, găsește casa moșului său o năpaste pentru dînsul! alecsandri, t. 1 010. Săriți, nu mă lăsați, s-a legat năpastea de mine ca boala de om sănătos. id. t. i, 431. În țara turcească Vede o năpaste drăcească, Un croncan urît turcesc General împărătesc. șez. ii, 37. ♦ (Prin nordul Munt.) Bucățică de mămăligă care, la răsturnarea din căldare, se desprinde mai greu și cade singură deasupra mămăligii întregi, fiind considerată de superstițioși ca un semn rău. cf. rădulescu-codin, 52. 5. (Învechit; concretizat) Impozit, bir (suplimentar). Nici unul dintru oameni... nu va plăti năpaste. herodot (1645), 294. Ioan Țuvic [trimite] „și dajdia vam[e]șugului năpaste” (cca 1650). iorga, d. b. i, 87, cf. 79. Închisăse pe Rugină sulgerul și pe Ștefan Luca visternicul pentru banii năpăștilor. n. costin, ap. hem 2 418. Și strîngînd acei bani pe fețe, au orînduit năpăști de un leu. neculce, l. 190, cf. 70, 194. Au început a face milă mare țării, iertîndu-le toate năpăștile. anon. cantac., cm i, 164. Mihnea Vodă... au mai adaos în țară un bir, ce i-au zis năpaste. R. popescu, cm i, 310. Hrisov ca să nu să ia năpastea la vădrărit (a. 1756). cat. man. i, 2. Punea năpaste la slujba vădrăritului (a. 1764). uricariul, i, 291. Munca și sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuțiile, cărora neștiind ce nume să le deie, le numește năpăsti. negruzzi, s. i, 274. În afară de aceste biruri se mai percepea un bir cu caracter general, denumit năpasta, care era un fel de supradare. cv 1949, nr. 5, 24. II. (Regional) Prostovol. În Oltenia, la balta Potelu, am auzit zicîndu-i și năpasta. antipa, p. 397, cf. 400. Prostovolul sau năpastea este un fel de sac de pînză de voloc, ai cărui ochi sînt de mărimea degetului mic. pamfile, i. c. 68, cf. băcescu, p. 151. La pescuit sînt cuvintele următoare: nevod, vintile, năpastă. h iii 170, cf. 309, vii 358, 483, xvii 7, cf. liubaiana, m. 129. D-zeu, cică, a trimes pe sf. Petru la baltă să prindă pește. S-a dus... cu coșul orb și cu năpastea. i. cr. iii, 76, cf. alr i 1 731/1, 1 734/1, 5, 26, 79, 837, 840, 887, alr ii/2. – pl.: năpăști și năpaste, (învechit) năpăsti, năpăste (psalt. hur. 13r/3). – Și: (învechit și regional) năpaste, năpastie, năpaste s. f., (regional) năpast (pl. năpasturi, h vii 483) s. n. – Din slavonul нАпАсть.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bunea Elena Denisa
- acțiuni
NĂPĂSTI vb. IV v. năpusti.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bunea Elena Denisa
- acțiuni
NĂPÎSTI vb. IV v. năpusti.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ciobotaru Andreea
- acțiuni
NĂPUSTI vb. IV. 1. Tranz. (Învechit și regional) A trimite (spre... sau împotriva...); a arunca, a zvîrli; a lansa. Nepusti săgeatele și răsfirăei fulgărul. psalt. hur. 12r/13, cf. psalt. 26. Fără veste au năpustit într-înșii pre beșliii lui și pre mulți turci, de i-au tăiat pre toți. anon. cantac., cm i, 118. Toate leșinăturile le năpustesc [boierii] la noi să se împiciorogească. jipescu, o. 157. A năpustit potopul asupra oamenilor. odobescu, s. iii, 277. Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. macedonski, o. i, 30. Ea începe iarăși să-l tortureze, evocînd spectrul mortului, puindu-l față în față cu Ion nebunul, năpustind pe nebun asupra lui. gherea, st. cr. ii, 259. Alături lumina desluși o masă rotundă boită cu roșu; un scaun era năpîstit dedesuptul ei. săm. ii, 824. Cu fruntea descoperită năpusti în cei de peste beizade lovituri de berbece. sadoveanu, o. x, 339. ◊ Fig. Dar ce! tu smulgi hotarele cîmpiilor vecine Și-ți năpustești nesațiul tău Și peste-ale clienților ogoare și cămine! ollănescu, h. o. 167. ♦ (Maram. și Transilv.) A elibera; a da drumul. Cf. bugnariu, n. 261/18. Năposti-mă, soră-n casă, Că mă plouă de mă varsă. țiplea, p. p. 32, cf. 7. Pe turc tare l-a rugat, Să-i nă-poastă nevasta, Că banii-napoi i-a da. bud, p. p. 15, cf. 3. Căpitane, căpitane! Năpostește-mi mîndrucu. Numai de li-i năposti, Eu cu bani ti-oi cumpăni. bîrlea, b. 45. Năpost’i-l să vie-acasă, C-a de-afla cina pă masă. t. papahagi, m. 29. Năposti-mă, soră-n casă, Că io-s Costan, fratele tău. arh. folk. i, 162. ♦ (Prin Maram.) A desface, a desfășura, a întinde. Prins-a pruncul a grîmji, Bradul poale-a năpusti. bud, p. p. 67. 2. Refl. (Despre ființe; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „asupra”, „la”, „spre”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva (cu intenții agresive); a năvăli (1, 2), a tăbărî, a năpădi (1), (învechit și regional) a năduli (1), (regional) a năboi3 (2), a se năprăti. [Turcii] se năpustiră la Galata, de făcea și acolo groază, moxa, 403/36. Se năpustiră cu săbiile în ei. negruzzi, s. i, 152. Se năpusti asupra ei un lup. ispirescu, l. 16. Se năpusti peste Dunăre asupra Vidinului. id. m. v. 18. [Dușmanii] asupra mea se năpustiră. macedonski, o. i, 38. Și să nu ai nici o teamă, că de-o să te bănuiască Cyrus, furios asupră-ți n-are să se năpustească, ollănescu, h. o. 68. Flăcăii s-au năpustit la el, urlînd desperați. rebreanu, i. 12. Țăranii s-ar năpusti, fără multă vorbă, la hambarele boierilor, dacă nu și mai rău! id. R. i, 224. Cîinii ciobănești, izbiți de neașteptata arătare a streinilor, se năpustiră în ei. galaction, o. 282. O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte... Masa compactă, însă, deodată s-a desfăcut în zeci de bucăți, năpustindu-se asupra soldaților. sahia, n. 37, cf. 85. Un cățel cărunt, cu cîrlige de păr în jurul botului, se năpusti la mine îndată ce tulburai liniștea locurilor. sadoveanu, e. 127. Și deodată, zvîcnind înapoi, rupse funia, și ca turbată, se năpusti peste balustrada punței. Bart, s. m. 93. Ciobanii și tractoriștii săriră din groapă și se năpustiră cu lopețile ridicate, urlînd. v. rom. august 1954, 92. Copiii se năpusteau orbește în praful străzii să înșface bănuții. pas, z. i, 54, cf. 218. Echipajul sări pe uscat și se năpusti spre cele două corăbii vecine. tudoran, p. 33, cf. 90. Jandarmii se năpustiră furioși în celulă să execute ordinul. vornic, p. 208. Feciorul lui Trafulică se năpusti asupra lui și îl opri. preda, d. 210. Se năpusti înainte, orbiș. t. popovici, se. 63. A rămas cîteva clipe pe gînduri în fața cortului, apoi s-a năpustit înăuntru. il ianuarie 1962, 9. Balaurul, cum își văzu dușmanul căzut jos, se ridică iute și se năpusti furios spre dînsul. popescu, b. ii, 24, cf. graiul, i, 34. (Intranz.) [Ostașii] au și năpustit asupra joimirilor. neculce, l. 128. Grozav aș vrea să năpustească un zimbru furios. delavrancea, o. ii, 104. ◊ Expr. A se năpusti în vorbă = a se avînta într-o discuție, a se îmbulzi la vorbă. Și bătrînii, hi-hi, ho-ho, hi-hi... Rîd cu lacrămi, năpustindu-se în vorbă, care mai de care mai șiret la cuvînt. delavrancea, h. t. 11. ◊ (Despre fenomene ale naturii) Deodată, vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. dunăreanu, ch. 206. Spre Atlandide mă duceam cu gîndul, dar deodată Se năpustea Khamsinul să le schimbe în pustiuri. densusianu, l. a. 76. Prin ferestrele sparte ploaia și viscolul se năpustesc cu șuierături. gîrleanu, l. 24. Viforul se năpustește din crivăț, cu modulații sinistre. sadoveanu, e. 94. Ploaia se năpustește asupra noastră cu boabe mari și dese. stancu, u.r.s.s. 170. ◊ Fig. Lipsea cîteodată de-acasă, dar cînd venea se năpustea cu mai multă dragoste asupra fetei. ias, z. i, 184. Motzeanu se năpusti la Dărnescu, pe care-l copleși cu o droaie de complimente. t. popovici, s. 323. ♦ (Regional; despre sînge) A țîșni, a curge cu violență (Bîrsana-Sighetul Marmației). alr sn v h 1 368/353. I s-o năpust’it sîngăle pă nas. ib. ♦ Tranz. (Regional; despre lacrimi) A-l podidi. Inima mi-i friptă, arsă. Cînd am sorbit lingura, M-au năpustit lacrăma. sevastos, c. 185. ♦ tranz. (Rar) A invada, a copleși. Zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici..., de gîze roșii. eminescu; n. 94. 3. Tranz. (Învechit și regional) A părăsi, a lăsa, a abandona; a neglija. Au fugit boierii noștri și v-au năpustit, neagoe, înv. 239/10. Deprinzîndu den zi în zi așa, năpusti trebile țărăi, că pre cît îl iubiia întâi, pre atîta îl urîsă apoi. ureche, l. 182. Văzînd Mihai Vodă că nu poate să o dobîndească [cetatea],... o năpusti și iarăși s-au întors în scaun în București. anon. cantac., cm i, 121. Atuncea ei ș-au năpustit bucatele lor și au fugit. r. greceanu, cm ii, 67. La întoarcerea sa au luat cetatea Neamțului, ce era năpustită de lăcuitori. șincai, hr. iii, 142/35. Năpustesc hulii și alte paseri pădurile. calendariu (1814), 90/20. Să vedem iar pre sărmanii fii... părăsiți de mumele lor și năpustiți pe mîinile doicilor și a slugilor. mumuleanu, c. 14/15. Corăbierii, coprinși de spaimă, năpustea cîrma. marcovici, d. 261/11, cf. 167/20. Fiind... năpustit cu totul și fără vreun ajutor. gorjan, h. i, 136/12. Neguțătorii, sosind cu marfa lor la punct, sînt siliți a o năpusti acolo în drum ceasuri (a. 1842). doc. ec. 775. Năpustiră cetatea și fugiră peste Dunăre. bălcescu, m. v. 185, cf. 53. Puse [laptele] pe foc Și-l năpusti-n vatră, nengrijind de loc. pann, p. v. ii, 149/26. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. odobescu, s. iii, 206, cf. ii, 40. Puse [copilul] într-un pom nalt și îl năpusti acolo. ispirescu, l. 389. Să-ți fac mustrări și apologia lumii pe care ai năpustit-o. galaction, o. 225. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! alecsandri, p. p. 351, cf. teodorescu, p. p. 274. Maiorule, dumneata, Cunună-mă cu Rada, Că-ți năpustesc ordia Și mă duc la Mavrodin. Mat. folk. 91. Pe mal, pe Antofița scotea, Luntrea o năpustea. păsculescu, l. p. 178. L-o năpustit muierea și copiii. gr. băn. 194. ◊ Absol. Vai de cel care iubește, Iubește și năpustește, Cu doru se prăpădește. hodoș, c. 38. ♦ Refl. (Regional) A se lăsa, a se neglija. cf. șez. vii, 182. – prez. ind.: năpustesc; imper.: năpustește și (regional) năpusti. – Și: (învechit) nepusti, (regional) năpăsti (marian, na. 46), năpîsti, năposti (prez. ind. și năpost, Țiplea, p. p. 113; Bud, p. p. 80, bîrlea, c. p. 30, 155) vb. IV. – Din v. sl. напоустлтл.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ciobotaru Andreea
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F72) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F119) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
năpastă, năpastesubstantiv feminin
- 1. Nenorocire mare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: belea calamitate nenorocire pacoste
- Vremile adunaseră asupra țăranilor noștri năpăști și amaruri. SADOVEANU, O. VI 486. DLRLC
- Toți așteptau cu spaimă ca să treacă năpasta. ANGHEL, PR. 110. DLRLC
- (În imprecații) Dar cui năpastele-a testat Papucii roși de-atîtea uliți? COȘBUC, P. II 255. DLRLC
-
- 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ion a fost condamnat cu năpaste, – o imoralitate. GHEREA, ST. CR. II 275. DLRLC
- Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276. DLRLC
- Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229. DLRLC
- Cu năpaste = cel mult. DLRLC
- Să fi avut cu năpaste douăzeci și opt de ani. HOGAȘ, DR. II 19. DLRLC
-
-
- 3. Nedreptate, persecuție, prigoană. DEX '09 DEX '98sinonime: nedreptate persecuție prigoană
- 4. Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. DEX '09 DLRLC
- Munca și sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuțiile, cărora, neștiind ce nume să le deie, le numește năpăsti. NEGRUZZI, S. I 274. DLRLC
-
- 5. Prostovol. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prostovol
- comentariu Plural și: năpăsti. DLRLC
etimologie:
- napastĩ DEX '09 DEX '98
năpusti, năpustescverb
- 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a da buzna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. DLRLC
- Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [câinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. DLRLC
- Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
- Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. DLRLC
-
- Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. DLRLC
-
-
-
- Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. DLRLC
-
-
- Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. DLRLC
- Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
- Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44. DLRLC
-
etimologie:
- napustiti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.