4 intrări
58 de definiții

Explicative DEX

NĂPASTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

napaste sf vz năpastă

năpast sn vz năpastă

năpastă sf [At: COD. VOR. 110/11 / V: (îrg) napaste, ~te, ~tie, (reg) ~ast (Pl: năpasturi) sn / Pl: ~păști, ~te, (înv) ~păsti, ~păste / E: slv напасть] (Înv) 1 (În legătură cu verbele „a merge”, „a intra”, „a cădea”, „a aduce”) Momeală. 2 Păcat. 3 (În legătură cu verbul „a face”) Nedreptate. 4 Persecuție. 5-6 (Reg; îljv ) Cu ~ (Care este) pe nedrept. 7-8 (Reg; îal) (Care este) maxim. 9-10 (Reg; îal) (În mod) aproximativ. 11 Acuzație nedreaptă. 12 Învinuire sau afirmație neîntemeiată Si: calomnie. 13 (Îe) A grăi cu ~te A spune neadevăruri, nedreptățind pe cineva. 14 Nenorocire mare Si: belea, calamitate, pacoste. 15 Suferință. 16 (Îe) A cădea (sau a pica) ~te A provoca cuiva neplăceri, necazuri, nenorociri. 17 (Îae) A nedreptăți. 18 (Îae) A persecuta. 19 (Îe) A-i sta ~te A provoca cuiva o nenorocire. 20 (Ccr) Lucru, persoană etc. care provoacă sau aduce nenorocire. 21 (Mun) Bucățică de mămăligă care se desprinde mai greu și cade singură deasupra mămăligii întregi, fiind considerată de superstițioși ca semn rău. 22-23 (Înv; ccr) Impozit (suplimentar). 24 (Reg) Unealtă de pescuit Si: prostovol.

năpaste sf vz năpastă

năpastie sf vz năpastă

năpăsti v vz năpusti

năpâsti v vz năpusti

năposti v vz năpusti

năpusti [At: PSALT. HUR. 12r/13 / V: (înv) nepusti, (reg) năpăsti, năpâsti, năposti (Pzi și: năpast) / Pzi: ~tesc / E: slv напоустити]
1 vt (Îrg) A trimite (spre... sau împotriva...) Si: a arunca, a azvârli, a lansa. 2 vt (Mar; Trs) A da drumul Si: a elibera. 3 vt (Mar) A desface. 4 vr (D. ființe; udp „asupra” , „la”, „spre”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva, cu intenții agresive Si: a se nărui (5), a năvăli, a tăbărî, (înv) a năpădi (1), (îrg) a năduli (1), (reg) a năboi3 (4), a se năprăti. 5 vr (Îe) A se ~ în vorbă A se avânta într-o discuție. 6 vr (Reg; d. sânge) A țâșni. 7 vt (Reg; d lacrimi) A-l podidi pe cineva. 8 vt (Rar) A copleși. 9 vt (Îrg) A părăsi. 10-11 vtr (Reg) A (se) neglija.

nepusti v vz năpusti

NĂPASTĂ2 sf. 🐟 👉 PROSTOVOL.

NĂPASTĂ1 👉 NĂPASTE.

NĂPASTE sf. 1 ‡Ispită: și nu ne duce în ~ (COR.) 2 ‡Nedreptate, neajuns, supărare (ce se face cuiva): au început a să plînge că i să fac multe nevoi și năpăști pre pămînt (ȚICH.) 3 ‡Dare extraordinară, nedreaptă, neomenească, ce se scotea de Domn din spinarea țăranului 4 Învinuire nedreaptă, acuzare falsă, calomnioasă: toată comedia asta e o nerușinată ~ a clevitorilor mei (NEGR.) 5 Belea, necaz, supărare ce cade asupra cuiva pe neașteptate: mare ~ a căzut pe capul nostru, cuconașule! (FIL.); Ⓕ: această femeie e o ~, un biciu asupra omenirii (GN.) [vsl. napastĭ].

NĂPOSTI (-post) vb. tr. Maram. A elibera, a slobozi, a da drumul (BRL.) [rut. napustyty].

NĂPUSTI (-tesc) I. vb. tr. A părăsi cu totul, a lăsa în părăsire, în voia întîmplării, a abandona: Turcii... năpustiră cetatea și fugiră peste Dunăre (BĂLC.); voinicul năpustise codrii, urîse izbînzile sale de mai nainte (ODOB.). II. vb. refl. 1 A năvăli undeva, a da năvală, a se arunca, a se asvîrli, a se repezi asupra cuiva: se năpusti peste Dunăre asupra Vidinului și-l bătu cumplit (ISP.); năprasnici ca o vijelie, se năpusteau peste alte neamuri, pustiind totul în calea lor (VLAH.) 2 A se lăsa în voia întîmplării; a se neglija (ȘEZ.) [vsl. napustiti].

NĂPASTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

NĂPASTĂ, năpaste și năpăști, s. f. 1. Nenorocire, calamitate, pacoste, belea. Vremile adunaseră asupra țăranilor noștri năpăști și amaruri. SADOVEANU, O. VI 486. Toți așteptau cu spaimă ca să treacă năpasta. ANGHEL, PR. 110. ◊ (În imprecații) Dar cui năpastele-a testat Papucii roși de-atîtea uliți? COȘBUC, P. II 255. 2. (Și în forma învechită năpaste) Calomnie, pîră nedreaptă, învinuire neîntemeiată. Ion a fost condamnat cu năpaste, – o imoralitate. GHEREA, ST. CR. II 275. Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229. ◊ Loc. adv. (Neobișnuit) Cu năpaste = cel mult. Să fi avut cu năpaste douăzeci și opt de ani. HOGAȘ, DR. II 19. 3. (Învechit, în forma de pl. năpăsti) Bir, impozit impus pe nedrept. Munca și sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuțiile, cărora, neștiind ce nume să le deie, le numește năpăsti. NEGRUZZI, S. I 274. 4. Prostovol. – Pl. și: (rar) năpăsti. - Variante: năpaste, năpastie (ODOBESCU, S. III 28) s. f.

NĂPASTE s. f. v. năpastă.

NĂPASTIE s. f. v. năpastă.

NĂPASTIE s. f. v. năpastă.

NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A năvăli, a tăbărî, a se repezi cu furie, a da buzna, a se arunca. Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [cîinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Fig. Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. ♦ Tranz. (Rar) A arunca, a azvîrli violent. Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. 2. Tranz. A năpădi, a inunda, a acoperi. Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. 3. Tranz. (Învechit) A lăsa în părăsire, a abandona. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44.

NĂPASTĂ ~e f. 1) Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva; urgie. * Ia ~! ia nevoie. 2) Acuzație lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă. 3) ist. Bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul consătenilor fugiți. [G.-D. năpastei; Pl. și năpăsti] /<sl. napasti

A SE NĂPUSTI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /<sl. napustiti

A NĂPUSTI ~esc intranz. înv. A lăsa plecând în altă parte; a părăsi; a abandona. /<sl. napustiti

năpaste f. 1. od. dare extraordinară scoasă de Mihnea-Vodă; 2. acuzare falșă: cu vr’o năpaste să ne pomenim PANN; 3. nenorocire neașteptată, belea: năpaste ce a căzut pe capul meu ISP.; 4. prostovol. [Slav. NAPASTĬ, cădere, năvală, nenorocire].

năpustì v. 1. a părăsi cu totul: îl năpusti într’un pom înalt ISP.; 2. a năvăli: să năpustească în haiducii ungurești NEGR. [Slav. NAPUSTITI, a trimete la].

năpástie și (maĭ rar) -ste., pl. ăstii și ăștĭ (vsl. napastĭ, caz, nenorocire. V. năpădesc, năpatcă, prăpastie). Vechĭ. Ispită. Azĭ. Acuzațiune falsă căzută asupra cuĭva. Belea nenorocire neașteptată (Se numea așa și nu bir impus de Mihnea Vodă): s’aŭvăzut și năpastiĭ să cadă păcalu pe capu cuĭva (VR. 1911, 11, 257), a căzut năpastia pe mine să du sacu. Prostovol. – Pl năpăști în Let. II, 22, 74,75. Năpastă (cum e intitulată o pĭesă a luĭ Carageali) nu zice nimeni!

năpustésc v. tr. (vsl. sîrb. napustiti, a trimete, a răpezi, d. pustiti, a trimete. V. pustiŭ, năpust). Maram. Slobod (de ex. vinu din butoĭ). Rar. Părăsesc, las uităriĭ. V. refl. Năpădesc, mă răped cu furie: lupu se năpusti asupra meluluĭ. – Vechĭ și nep-.

nepustésc V. năpustesc.

prostogól (nord), prostovól și rostofól (sud) n., pl. oale și urĭ (d. prostovolesc. V. și rostogol). Un fel de plasă de formă conică, cu mărgele de plumb pe la marginĭ și care se aruncă în apă învîrtindu-se (rostogolindu-se) orizontal și apoĭ se strînge pe fundu apeĭ apucînd tot peștele. (Se numește și năpaste și șașmá. V. năpatcă). Dîmb. (rostofol). Cilindru de netezit pămîntu pin rostogolire. – Și adj. -ól, -oálă, rotofeĭ, durduliŭ: copil, purcel rostofol. V. clocă 2.

Ortografice DOOM

năpastă s. f., g.-d. art. năpastei; pl. năpaste

năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năpustesc, 3 sg. se năpustește, imperf. 1 sg. mă năpusteam; conj. prez. 1 sg. să mă năpustesc, 3 să se năpustească; imper. 2 sg. afirm. năpustește-te; ger. năpustindu-mă

!năpastă s. f., g.-d. art. năpastei; pl. năpaste

!năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustește, imperf. 3 sg. se năpustea; conj. prez. 3 să se năpustească

năpastă s.f., g.-d. art. năpastei / năpăștii; pl. năpaste / năpăști

năpusti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpustesc, imperf. 3 sg. năpustea; conj. prez. 3 sg. și pl. năpustească

năpaste (= năpastă) s. f. (pl. năpăști)

năpastă, pl. -păști.

Etimologice

năpusti (năpustesc, năpustit), vb. – 1. A părăsi, a lăsa, a abandona. – 2. (Refl.) A se repezi, a se arunca asupra. – 3. (Maram.) A slobozi, a lăsa liber. Sl. napustiti „a porunci” (Tiktin). – Der. năpust, s. n. (abandon; Trans., spiriduș, stafie).

Enciclopedice

NĂPÁSTĂ (< sl.) s. f. 1. Nenorocire mare, pacoste (1), belea. 2. Acuzație nedreaptă, învinuire neîntemeiată, calomnie. ♦ Nedreptate, urgie, prigoană. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Denumire a birului plătit de locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări rămase necunoscute. 4. Unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă rotundă, de 4-5 m în diametru, dintr-un inel metalic central și o frânghie circulară la periferie, de care sunt atârnate greutăți de plumb. Când e scoasă afară, plasa se strânge ca un sac; prostovol.

Sinonime

NĂPASTĂ s. I. 1. v. dezastru. 2. v. necaz. II. (PESCUIT) prostovol, (reg.) cucă, șașma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. și Olt.) plașcă.

NĂPASTĂ s. v. ademenire, atracție, chin, cucă, durere, ispită, încercare, patimă, păs, pătimire, persecuție, prigoană, seducere, seducție, suferință, tentație.

NĂPUSTI vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.

NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)

năpastă s.f. I 1 calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, <înv. și pop.> osândă, prăpădenie, <pop.> blestem, mânie, potopenie, topenie, <înv. și reg.> pojar, pustieșag, pustiit1, sodom, <reg.> năpust, prăpădeală, prohab, <înv.> osândire, pierzare, punere de cap, punerea capului (v. punere), pustiiciune, sfărâmătură, stingere, <fig.> bici, cancer, ciumă, foc, lepră, pârjol, plagă, tragedie, <fig.; rar> debaclu, <fig.; reg.> prăvală, <fig.; înv.> volbură. Războiul este o năpastă aducătoare de moarte. 2 bucluc, încurcătură, neajuns1, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, tevatură, <livr.> dezagrement, <înv. și pop.> poznă, răutate, <pop. și fam.> daraveră, pocinog, <pop.> alagea, dârdoră, păcat, ponos, potcă, poticală, satara, zăduf, <fam.> belea, dandana, <înv. și reg.> nacafa, nagodă, pricină, <reg.> bacală, bai2, bedă, chichion, ciudă, cotoarbă, dabilă, dănănaie, dânganie, drăcăraie, încurcală, întâmplare, năvârneală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, răscoboală, supăreală, șugă, șugubină, toroapă, vartă1, <înv.> apăs, nesosință, nevoință, patimă, silă, stenahorie, supărătură, <grec.; înv.> distihie, <turc.; înv.> iftira, <fig.> lovitură, <fig.; înv. și pop.> suspin, val, <fig.; pop. și fam.> pedeapsă, <fig.; reg.> crâșcare, <fig.; înv.> lovire, undă, <arg.> înghesuială. Multe năpaste a avut în ultimul timp! 3 (pop.) v. Amar. Amărăciune. Calvar. Chin. Durere. Încercări (v. încercare). Patimi (v. patimă). Păsuri (v. păs). Pătimiri (v. pătimire). Suferință. Turment. 4 (pop.; de obicei constr. cu vb. „a face”) v. Persecuție. Prigoană. 5 (fam.; mai ales deprec.) <fam.> belea, pacoste, râie. Cheltuiești așa de mult, încât ești o adevărată năpastă la casa omului! 6 (înv.) v. Ademenire. Amăgire. Atracție. Ispită. Ispitire. Momire. Seducere. Seducție. Tentație. II (pesc.) 1 prostovol, <reg.> ceasma, cucă2, năpastnic, plașcă1, șașma, târâtoare (v. târâtor). Năpasta este alcătuită dintr-o plasă conică, ce formează în apă un sac în care sunt prinși peștii. 2 (reg.) v. Cucă2.

năpusti vb. IV. I 1 refl. (despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”, „spre”) a se arunca, a se azvârli, a se duce2, a năpădi, a năvăli, a se porni, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, <rar> a se elansa, a se prăbuși, <înv. și pop.> a cădea, <pop.> a se opinti, <înv. și reg.> a năduli, a se prăpăstui, <reg.> a se aiepta1, a se detorni, a iuruși, a se îniepta, a năboi2, a se năprăti, a nooti, a se răpi, a se șupi1, a se tovărî, a se țipa2, <înv.> a se da2, a erupe, a intra, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi, <fig.; rar> a se nărui, <fig.; înv.> a zbura. Se năpustește asupra lui cu toată forța. Uliul s-a năpustit asupra prăzii. 2 tr. (înv. și reg.) v. Arunca. Azvârli. Repezi. Zvârli. 3 refl. (constr. cu un pron. pers. în dat.; reg.; despre sânge) v. Da2. Ieși. Țâșni. 4 refl. (reg.; despre lacrimi) v. Izbucni. Țâșni. II tr. (înv. și reg.) 1 (compl. indică ființe, așezări omenești etc.) v. Abandona. Lăsa. Părăsi. 2 (compl. indică activitatea, munca, ocupația etc. cuiva) v. Neglija.

năpastă s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. CHIN. CUCĂ. DURERE. ISPITĂ. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PROSTOVOL. SEDUCERE. SEDUCȚIE. SUFERINȚĂ. TENTAȚIE.

NĂPASTĂ s. 1. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom. (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe capul lui!)

năpusti vb. v. ABANDONA. ARUNCA. AZVÎRLI. LĂSA. NEGLIJA. PĂRĂSI. REPEZI. ZVÎRLI.

NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvîrli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)

Antonime

Năpastă ≠ noroc

Arhaisme și regionalisme

năpustí, (năposti), v.t. (reg.) 1. A elibera, a da drumul, a slobozi: „Năposti-m mâna stângă” (Papahagi, 1925: 246). 2. A da voie cuiva să intre undeva, ori să se depărteze: „Năposti-mă, soră-n casă” (Idem: 251). 3. A turna, a pune: „Ai năpustit cenușa în uncrop” (Maram. din dreapta Tisei). 4. A se repezi asupra cuiva, a năvăli, a tăbărî, a da buzna. ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din ucr. napustyty „a elibera, a da drumul” (Candrea); din sl. napustiti (DLRM, DEX, MDA).

Tezaur

NĂPASTĂ s. f. I. 1. (Învechit; adesea în legătură cu verbele „a merge”, „a intra”, „a cădea”, „a duce”) Ispită, momeală (1); păcat. Cînd Intru năpasti în tot chipul cădeți, știind că ispita cu a voastră credință face rebdare. cod. vor. 110/11, cf. 112/14. Privegheți și vă rugați să nu mergeți în napaste. tetraev. (1574), 248/17. Și nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaște pre noi de hitleanul (a. 1574). gcr i, 10/2. Cine va să se îmbogățească, el cade în năpăști și în lațure. coresi, l. 507/20. Cela ce-l învence ispita cade în năpaste și înghițit va fi întru iad (a. 1619). gcr i, 56/2, cf. cuv. d. bătr. ii, 124/11. Răbdare întru năpăștile trupului. varlaam, c. 415, cf. 191, n. test. (1648), 8r/33, dosoftei, ps. 96/9. Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în năpaste. cheia în. 39v/23. Făcu-tu-v-ați călători neabătuți din calea cea strimtă și colțuroasă, lepădînd mulțimile năpăștilor. mi-neiul (1776), 73rl/1. Și eu am căzut în năpăști și sînt foarte îngrijat. varlaam-ioasaf, 57v/8. 2. (Adesea în legătură cu verbul „a face”) Nedreptate (2), prigoană, persecuție. Rugați-vă dereptu ceia ce fac voao năpaste și gonescu voi. tetraev. (1574), 207. Să răbdăm năpăștile ce ne vin noauă de la alți oameni pentru pizma ce au pre noi. varlaam, c. 126. Oricare vameș va face năpaste cuiva... acela... ca un fur se va certa. prav. 48. Acesta, răbdînd multe năpăști de la idolniciarii împărați. dosoftei, v. s. octombrie 97r/26. Să înceteaze năpăștile oamenilor celor răi. mineiul (1776), 25r2/27. Lor le era ocară a mele suferințe Și la acea năpaste mai rău mă chinuiam. heliade, o. i, 169. Jandarmii au strîns chingile... Satul a intrat în năpastă și pînă în toamnă, cînd unul, cînd altul, a fost purtat pe drumuri pînă la reședința județului. c. petrescu, r. dr. 168. Fuma o țigară groasă din foaie de porumb și spunea „cum a fost cu năpasta asupra bietului Mitrea”. sadoveanu, m. c. 48. ◊ loc. adj. și adv. (Învechit și regional) Cu năpaste = a) (pe) nedrept. Mamonul învață să apucăm și să luăm cum putem și cu strîmbul și cu asupreală și cu năpaste. varlaam, c. 163. Să dea de știre domnu-său de acea tocmală, ce i-au poruncit, cum iaste lucru cu năpaste și să socotească, să mai cerceteadze. prav. 277. Acest lucru ce-i dzic să facă iaste cu năpaste și cu asupreală. ib. 279. D. Alexan-drescu judecă astfel; Ion a fost condamnat cu năpaste, – o imoralitate. gherea, st. cr. ii, 275; b) cel mult; aproximativ. Oastea Ibrăilei toată, cu năpaste două mii. beldiman, e. 31/33. Cu năpaste, să fie zece case (cel mult). pamfile, j. ii, 156. Să fi avut cu năpaste douăzeci și opt de ani. hogaș, dr. ii, 19. 3. Acuzație nedreaptă, învinuire sau afirmație neîntemeiată; calomnie. Înstreinînd oamenii despre domnia mea cu pisme și cu năpăști (a. 1631). mag. ist. i, 123/10. Lui Dragoș Vodă mare năpaste-i fac cei ce zic că au fost păstor. n. costin, let2. i, 66. Au mărsu boieri la Poartă de l-au pîrît prea tare la Poartă, cu multe năpăști. neculce, l. 65, cf. 35. Puindu-i năpaste că el au fost pricina morții lui Constantin Postelnicul. amiras, let2. iii, 150. Au dat credința... cum că nu știu nimică de zapis și l-i mare năpaste și i-au dat pace (a. 1741). uricariul, xxv, 311. Această școală a avut a să lupta cu ideea ce predomnea pă atunci că nimic nu se poate învăța în limba rumânească și multă vreme încă nu s-ar fi putut apăra de această năpaste de nu ar fi avut pe... Gheorghe Lazăr. cr (1832), 2292/17. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. negruzzi, s. i, 229. Toți boierii începură... a se lepăda ca de satana de o astfel de năpaste. ispirescu, l. 378. Pot arunca năpăști asupra altora din răutate, ori din prostie, socotind a-și ușura vina lor. sadoveanu, z. c. 156. Năpasta cădea pe capul slugilor. stancu, r. a. iii, 111. N-am omorît pe nimeni. A căzut năpasta pe mine. id. ib. iv, 274. Orice cu minciuni arunci asupra altuia, năpaste se-nțelege. zanne, p. viii, 426. ◊ (În context figurat) Sticla prin care mă privea lumea era schimbată – era sticla cea mincinoasă a năpăstii. conv. Lit. xiii, 331. ◊ Expr. (Învechit) A grăi cu năpaste = a spune neadevăruri (nedreptățind pe cineva). Grăiescu cu năpaste și ca niște oameni ce nu pricep și nu știu. neculce, l. 218. 4. Nenorocire (1) mare, pacoste (1), calamitate, belea; chin, necaz (1), suferință. Năpaslile cealea ce mi se-au tămplatu. cod. vor. 20/2. Să nu scîrbim de nedereptate și de năpaste. coresi, ev. 19. În toate chipurile găteaște-i, ca cu nește arme-i încinge, spre năpăști a mearge. id. ib. 202, cf. 351, id. l. 96/16. Vîna piciorului drept de se va clăti, o năpaste vei păți. paraclis (1639), 263. Într-aceia slujitorii, văzindu năpastea și moartea căpitanului lor, mare zarvă făcură. ureche, l. 174. Și de la primejdie scap Dumnezău sfinte Cu a ta putiare de năpăști cumplite. dosoftei, ps. 53/9. Nu să teame de strîmbătate, de nedreptate și năpaste. țichindeal, f. 107/5. În Arcadia, ferice:... Unde lupul nu se teme De năpăstiile ce-i vin. donici, f. 22. Mare năpastă a căzut pe capul nostru... o să ne ducem în lume. filimon, o. i, 162, cf. pontbriant, d. În timpul de acum avea să ne calce, cu fier și cu foc, năpastia consorților nemțești. odobescu, s. iii, 28. Marțea... ziua aceasta după credința poporului e cu năpaste. marian, na. 409. Te rog, să te-nduri de durerea Bietului Sinon, de-un suflet ce piere bătut de năpaste! coșbuc, ae. 33. Toți așteptau cu spaimă ca să treacă năpasta. anghel, pr. 110. De unde voia să agonisească un ban, îi pica cîte trei năpăști pe spinare. n. a. bogdan, ap. tdrg. Să nu te puie ceasul rău să te întorci înapoi, Ițic, că mă bagi și pe mine-n năpastă, iar tu tot nu scapi. REBREANU, NUV. 293, cf. 256, SADOVEANU, O. x, 648. Se pregătesc în taină durerea și năpasta. arghezi, s. p. 48. Este sau nu este acesta un subiect? De ce să nu fie acesta și de ce să fie năpăștile lui Oedip? perpessicius, m. iii, 27. Rămase năuc... înțelegînd proporțiile năpastei. camil petrescu, o. ii, 132. A simțit că-i în stare să ducă și năpasta asta nouă. galan, z. r. 95. Cînd rămîne mămăligă lipită de ceaun, să n-o mănînci, că-i năpaste. șez. i, 17. Plînge mereu bietul înger de năpasta ce a căzut pe el. ib. 213. Floriceli di pi coasti, Trag rușini și napasti Pîntr-on pui cu ochi albaștri. ib. ii, 181, cf. v, 5. Năpastea pe om cade, iar nu pe pietre. zanne, p. viii, 427. ◊ (În imprecații; glumeț) La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aș ști că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta! coșbuc, p. i, 183. Dar cui năpastele-a testat Papucii, roși de-atîtea uliți? id. ib. ii, 255. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) năpaste = a) a provoca cuiva neplăceri, necazuri, nenorociri. Ce vorbe sînt aceste?... Tu să-mi zici că ți-am picat năpaste? alecsandri, t. 1 014. Fiindu-le urît de dînșii, cad năpaste în traiul altora. id. s. 96; b) a nedreptăți, a persecuta. Cela ce au început svada ș-au făcut asupreală, ce să dzice au cădzut năpaste, pentru ce au izbăvit den mîna lui pre cel dirept. prav. 117. A-i sta năpaste = a provoca (cuiva) o nenorocire (1), a năpăstui (2). Să te ferească Dumnezeu de îngeri, cînd se îndrăcesc, de-ți stau năpaste. alecsandri, t. 1 037. ♦ (Concretizat) Lucru, persoană care provoacă sau aduce nenorocire (1). Nepotul meu, găsește casa moșului său o năpaste pentru dînsul! alecsandri, t. 1 010. Săriți, nu mă lăsați, s-a legat năpastea de mine ca boala de om sănătos. id. t. i, 431. În țara turcească Vede o năpaste drăcească, Un croncan urît turcesc General împărătesc. șez. ii, 37. ♦ (Prin nordul Munt.) Bucățică de mămăligă care, la răsturnarea din căldare, se desprinde mai greu și cade singură deasupra mămăligii întregi, fiind considerată de superstițioși ca un semn rău. cf. rădulescu-codin, 52. 5. (Învechit; concretizat) Impozit, bir (suplimentar). Nici unul dintru oameni... nu va plăti năpaste. herodot (1645), 294. Ioan Țuvic [trimite] „și dajdia vam[e]șugului năpaste” (cca 1650). iorga, d. b. i, 87, cf. 79. Închisăse pe Rugină sulgerul și pe Ștefan Luca visternicul pentru banii năpăștilor. n. costin, ap. hem 2 418. Și strîngînd acei bani pe fețe, au orînduit năpăști de un leu. neculce, l. 190, cf. 70, 194. Au început a face milă mare țării, iertîndu-le toate năpăștile. anon. cantac., cm i, 164. Mihnea Vodă... au mai adaos în țară un bir, ce i-au zis năpaste. R. popescu, cm i, 310. Hrisov ca să nu să ia năpastea la vădrărit (a. 1756). cat. man. i, 2. Punea năpaste la slujba vădrăritului (a. 1764). uricariul, i, 291. Munca și sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuțiile, cărora neștiind ce nume să le deie, le numește năpăsti. negruzzi, s. i, 274. În afară de aceste biruri se mai percepea un bir cu caracter general, denumit năpasta, care era un fel de supradare. cv 1949, nr. 5, 24. II. (Regional) Prostovol. În Oltenia, la balta Potelu, am auzit zicîndu-i și năpasta. antipa, p. 397, cf. 400. Prostovolul sau năpastea este un fel de sac de pînză de voloc, ai cărui ochi sînt de mărimea degetului mic. pamfile, i. c. 68, cf. băcescu, p. 151. La pescuit sînt cuvintele următoare: nevod, vintile, năpastă. h iii 170, cf. 309, vii 358, 483, xvii 7, cf. liubaiana, m. 129. D-zeu, cică, a trimes pe sf. Petru la baltă să prindă pește. S-a dus... cu coșul orb și cu năpastea. i. cr. iii, 76, cf. alr i 1 731/1, 1 734/1, 5, 26, 79, 837, 840, 887, alr ii/2. – pl.: năpăști și năpaste, (învechit) năpăsti, năpăste (psalt. hur. 13r/3). – Și: (învechit și regional) năpaste, năpastie, năpaste s. f., (regional) năpast (pl. năpasturi, h vii 483) s. n. – Din slavonul нАпАсть.

NĂPUSTI vb. IV. 1. Tranz. (Învechit și regional) A trimite (spre... sau împotriva...); a arunca, a zvîrli; a lansa. Nepusti săgeatele și răsfirăei fulgărul. psalt. hur. 12r/13, cf. psalt. 26. Fără veste au năpustit într-înșii pre beșliii lui și pre mulți turci, de i-au tăiat pre toți. anon. cantac., cm i, 118. Toate leșinăturile le năpustesc [boierii] la noi să se împiciorogească. jipescu, o. 157. A năpustit potopul asupra oamenilor. odobescu, s. iii, 277. Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. macedonski, o. i, 30. Ea începe iarăși să-l tortureze, evocînd spectrul mortului, puindu-l față în față cu Ion nebunul, năpustind pe nebun asupra lui. gherea, st. cr. ii, 259. Alături lumina desluși o masă rotundă boită cu roșu; un scaun era năpîstit dedesuptul ei. săm. ii, 824. Cu fruntea descoperită năpusti în cei de peste beizade lovituri de berbece. sadoveanu, o. x, 339. ◊ Fig. Dar ce! tu smulgi hotarele cîmpiilor vecine Și-ți năpustești nesațiul tău Și peste-ale clienților ogoare și cămine! ollănescu, h. o. 167. ♦ (Maram. și Transilv.) A elibera; a da drumul. Cf. bugnariu, n. 261/18. Năposti-mă, soră-n casă, Că mă plouă de mă varsă. țiplea, p. p. 32, cf. 7. Pe turc tare l-a rugat, Să-i nă-poastă nevasta, Că banii-napoi i-a da. bud, p. p. 15, cf. 3. Căpitane, căpitane! Năpostește-mi mîndrucu. Numai de li-i năposti, Eu cu bani ti-oi cumpăni. bîrlea, b. 45. Năpost’i-l să vie-acasă, C-a de-afla cina pă masă. t. papahagi, m. 29. Năposti-mă, soră-n casă, Că io-s Costan, fratele tău. arh. folk. i, 162. ♦ (Prin Maram.) A desface, a desfășura, a întinde. Prins-a pruncul a grîmji, Bradul poale-a năpusti. bud, p. p. 67. 2. Refl. (Despre ființe; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „asupra”, „la”, „spre”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva (cu intenții agresive); a năvăli (1, 2), a tăbărî, a năpădi (1), (învechit și regional) a năduli (1), (regional) a năboi3 (2), a se năprăti. [Turcii] se năpustiră la Galata, de făcea și acolo groază, moxa, 403/36. Se năpustiră cu săbiile în ei. negruzzi, s. i, 152. Se năpusti asupra ei un lup. ispirescu, l. 16. Se năpusti peste Dunăre asupra Vidinului. id. m. v. 18. [Dușmanii] asupra mea se năpustiră. macedonski, o. i, 38. Și să nu ai nici o teamă, că de-o să te bănuiască Cyrus, furios asupră-ți n-are să se năpustească, ollănescu, h. o. 68. Flăcăii s-au năpustit la el, urlînd desperați. rebreanu, i. 12. Țăranii s-ar năpusti, fără multă vorbă, la hambarele boierilor, dacă nu și mai rău! id. R. i, 224. Cîinii ciobănești, izbiți de neașteptata arătare a streinilor, se năpustiră în ei. galaction, o. 282. O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte... Masa compactă, însă, deodată s-a desfăcut în zeci de bucăți, năpustindu-se asupra soldaților. sahia, n. 37, cf. 85. Un cățel cărunt, cu cîrlige de păr în jurul botului, se năpusti la mine îndată ce tulburai liniștea locurilor. sadoveanu, e. 127. Și deodată, zvîcnind înapoi, rupse funia, și ca turbată, se năpusti peste balustrada punței. Bart, s. m. 93. Ciobanii și tractoriștii săriră din groapă și se năpustiră cu lopețile ridicate, urlînd. v. rom. august 1954, 92. Copiii se năpusteau orbește în praful străzii să înșface bănuții. pas, z. i, 54, cf. 218. Echipajul sări pe uscat și se năpusti spre cele două corăbii vecine. tudoran, p. 33, cf. 90. Jandarmii se năpustiră furioși în celulă să execute ordinul. vornic, p. 208. Feciorul lui Trafulică se năpusti asupra lui și îl opri. preda, d. 210. Se năpusti înainte, orbiș. t. popovici, se. 63. A rămas cîteva clipe pe gînduri în fața cortului, apoi s-a năpustit înăuntru. il ianuarie 1962, 9. Balaurul, cum își văzu dușmanul căzut jos, se ridică iute și se năpusti furios spre dînsul. popescu, b. ii, 24, cf. graiul, i, 34. (Intranz.) [Ostașii] au și năpustit asupra joimirilor. neculce, l. 128. Grozav aș vrea să năpustească un zimbru furios. delavrancea, o. ii, 104. ◊ Expr. A se năpusti în vorbă = a se avînta într-o discuție, a se îmbulzi la vorbă. Și bătrînii, hi-hi, ho-ho, hi-hi... Rîd cu lacrămi, năpustindu-se în vorbă, care mai de care mai șiret la cuvînt. delavrancea, h. t. 11. ◊ (Despre fenomene ale naturii) Deodată, vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. dunăreanu, ch. 206. Spre Atlandide mă duceam cu gîndul, dar deodată Se năpustea Khamsinul să le schimbe în pustiuri. densusianu, l. a. 76. Prin ferestrele sparte ploaia și viscolul se năpustesc cu șuierături. gîrleanu, l. 24. Viforul se năpustește din crivăț, cu modulații sinistre. sadoveanu, e. 94. Ploaia se năpustește asupra noastră cu boabe mari și dese. stancu, u.r.s.s. 170. ◊ Fig. Lipsea cîteodată de-acasă, dar cînd venea se năpustea cu mai multă dragoste asupra fetei. ias, z. i, 184. Motzeanu se năpusti la Dărnescu, pe care-l copleși cu o droaie de complimente. t. popovici, s. 323. ♦ (Regional; despre sînge) A țîșni, a curge cu violență (Bîrsana-Sighetul Marmației). alr sn v h 1 368/353. I s-o năpust’it sîngăle pă nas. ib. ♦ Tranz. (Regional; despre lacrimi) A-l podidi. Inima mi-i friptă, arsă. Cînd am sorbit lingura, M-au năpustit lacrăma. sevastos, c. 185. ♦ tranz. (Rar) A invada, a copleși. Zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici..., de gîze roșii. eminescu; n. 94. 3. Tranz. (Învechit și regional) A părăsi, a lăsa, a abandona; a neglija. Au fugit boierii noștri și v-au năpustit, neagoe, înv. 239/10. Deprinzîndu den zi în zi așa, năpusti trebile țărăi, că pre cît îl iubiia întâi, pre atîta îl urîsă apoi. ureche, l. 182. Văzînd Mihai Vodă că nu poate să o dobîndească [cetatea],... o năpusti și iarăși s-au întors în scaun în București. anon. cantac., cm i, 121. Atuncea ei ș-au năpustit bucatele lor și au fugit. r. greceanu, cm ii, 67. La întoarcerea sa au luat cetatea Neamțului, ce era năpustită de lăcuitori. șincai, hr. iii, 142/35. Năpustesc hulii și alte paseri pădurile. calendariu (1814), 90/20. Să vedem iar pre sărmanii fii... părăsiți de mumele lor și năpustiți pe mîinile doicilor și a slugilor. mumuleanu, c. 14/15. Corăbierii, coprinși de spaimă, năpustea cîrma. marcovici, d. 261/11, cf. 167/20. Fiind... năpustit cu totul și fără vreun ajutor. gorjan, h. i, 136/12. Neguțătorii, sosind cu marfa lor la punct, sînt siliți a o năpusti acolo în drum ceasuri (a. 1842). doc. ec. 775. Năpustiră cetatea și fugiră peste Dunăre. bălcescu, m. v. 185, cf. 53. Puse [laptele] pe foc Și-l năpusti-n vatră, nengrijind de loc. pann, p. v. ii, 149/26. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. odobescu, s. iii, 206, cf. ii, 40. Puse [copilul] într-un pom nalt și îl năpusti acolo. ispirescu, l. 389. Să-ți fac mustrări și apologia lumii pe care ai năpustit-o. galaction, o. 225. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! alecsandri, p. p. 351, cf. teodorescu, p. p. 274. Maiorule, dumneata, Cunună-mă cu Rada, Că-ți năpustesc ordia Și mă duc la Mavrodin. Mat. folk. 91. Pe mal, pe Antofița scotea, Luntrea o năpustea. păsculescu, l. p. 178. L-o năpustit muierea și copiii. gr. băn. 194. ◊ Absol. Vai de cel care iubește, Iubește și năpustește, Cu doru se prăpădește. hodoș, c. 38. ♦ Refl. (Regional) A se lăsa, a se neglija. cf. șez. vii, 182. – prez. ind.: năpustesc; imper.: năpustește și (regional) năpusti. – Și: (învechit) nepusti, (regional) năpăsti (marian, na. 46), năpîsti, năposti (prez. ind. și năpost, Țiplea, p. p. 113; Bud, p. p. 80, bîrlea, c. p. 30, 155) vb. IV. – Din v. sl. напоустлтл.

Intrare: năpastă
năpastă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpastă
  • năpasta
plural
  • năpaste
  • năpastele
genitiv-dativ singular
  • năpaste
  • năpastei
plural
  • năpaste
  • năpastelor
vocativ singular —
plural —
năpastă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpastă
  • năpasta
plural
  • năpăști
  • năpăștile
genitiv-dativ singular
  • năpăști
  • năpăștii
plural
  • năpăști
  • năpăștilor
vocativ singular —
plural —
năpast
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
napaste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F119)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpaste
  • năpastea
plural
  • năpăști
  • năpăștile
genitiv-dativ singular
  • năpăști
  • năpăștii
plural
  • năpăști
  • năpăștilor
vocativ singular —
plural —
năpastie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpastie
  • năpastia
plural
  • năpastii
  • năpastiile
genitiv-dativ singular
  • năpastii
  • năpastiei
plural
  • năpastii
  • năpastiilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: năpăsti
năpăsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năpâsti
năpâsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năpusti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năpusti
  • năpustire
  • năpustit
  • năpustitu‑
  • năpustind
  • năpustindu‑
singular plural
  • năpustește
  • năpustiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năpustesc
(să)
  • năpustesc
  • năpusteam
  • năpustii
  • năpustisem
a II-a (tu)
  • năpustești
(să)
  • năpustești
  • năpusteai
  • năpustiși
  • năpustiseși
a III-a (el, ea)
  • năpustește
(să)
  • năpustească
  • năpustea
  • năpusti
  • năpustise
plural I (noi)
  • năpustim
(să)
  • năpustim
  • năpusteam
  • năpustirăm
  • năpustiserăm
  • năpustisem
a II-a (voi)
  • năpustiți
(să)
  • năpustiți
  • năpusteați
  • năpustirăți
  • năpustiserăți
  • năpustiseți
a III-a (ei, ele)
  • năpustesc
(să)
  • năpustească
  • năpusteau
  • năpustiră
  • năpustiseră
năpăsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nepusti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năpâsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năpastă, năpastesubstantiv feminin

  • 1. Nenorocire mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vremile adunaseră asupra țăranilor noștri năpăști și amaruri. SADOVEANU, O. VI 486. DLRLC
    • format_quote Toți așteptau cu spaimă ca să treacă năpasta. ANGHEL, PR. 110. DLRLC
    • format_quote (În imprecații) Dar cui năpastele-a testat Papucii roși de-atîtea uliți? COȘBUC, P. II 255. DLRLC
  • 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ion a fost condamnat cu năpaste, – o imoralitate. GHEREA, ST. CR. II 275. DLRLC
    • format_quote Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276. DLRLC
    • format_quote Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială neobișnuit Cu năpaste = cel mult. DLRLC
      • format_quote Să fi avut cu năpaste douăzeci și opt de ani. HOGAȘ, DR. II 19. DLRLC
  • 3. învechit Nedreptate, persecuție, prigoană. DEX '09 DEX '98
  • 4. în Evul Mediu Țara Românească Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Munca și sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuțiile, cărora, neștiind ce nume să le deie, le numește năpăsti. NEGRUZZI, S. I 274. DLRLC
  • 5. regional Prostovol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prostovol
  • comentariu rar Plural și: năpăsti. DLRLC
etimologie:

năpusti, năpustescverb

  • 1. reflexiv A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a da buzna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. DLRLC
    • format_quote Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [câinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. DLRLC
    • format_quote Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • format_quote figurat Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A azvârli violent. DLRLC
      • format_quote Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. DLRLC
  • 2. tranzitiv Acoperi, inunda, năpădi. DLRLC
    • format_quote Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A lăsa în părăsire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. DLRLC
    • format_quote Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
    • format_quote Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.