16 definiții pentru nedreptate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

nedreptate sf [At: PSALT. HUR. 7v/23 / V: (înv) ~derep~, ~direp~ / Pl: ~tăți / E: ne- + dreptate] 1 Lipsă de dreptate Si: neechitate (1). 2 Situație, faptă, acțiune etc. nedreaptă Si: inechitate, injustiție, neechitate (2), nejustiție, (îvp) strâmbătate, (îrg) strâmb, (tcî) zulum. 3 (Bis) Păcat. 4 Suferință nedreaptă, nemeritată Si: inechitate, injustiție. 5 Persecuție îndurată de cineva.

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate, injustiție; faptă nedreaptă. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.

NEDREPTÁTE ~ăți f. (negativ de la dreptate) Faptă nedreaptă, reprobabilă. * A face cuiva o ~ a nedreptăți pe cineva. [G.-D. nedreptății] /ne- + dreptate

nedreptate f. 1. lipsă de dreptate; 2. faptă contrară justiției.

nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nedreptate (desp. ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptății; pl. nedreptăți

nedreptate (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptății; pl. nedreptăți

nedreptáte s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedreptății, pl. nedreptăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEDREPTÁTE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strâmbătate, (înv. și reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)

NEDREPTATE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)

Nedreptate ≠ dreptate, echitate

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.

Intrare: nedreptate
nedreptate substantiv feminin
  • silabație: ne-drep- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedreptate
  • nedreptatea
plural
  • nedreptăți
  • nedreptățile
genitiv-dativ singular
  • nedreptăți
  • nedreptății
plural
  • nedreptăți
  • nedreptăților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nedreptate, nedreptățisubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. DLRLC
    • format_quote Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. DLRLC
    • format_quote În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + dreptate. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.