2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naiba sfa [At: RUSSO, S. 103 / V: (reg) ~ima / Pl: (rar) ~be / G-D: ~bei, ~bii, năibii / E: ns cf rrm naibah] (Fam) 1 Drac. 2-3 (Îljv) Al ~bii (de...) (Care este) peste măsură de... Si: foarte, grozav, teribil. 4 (Îe) A da de (sau a vedea pe) ~ A o păți. 5 (Îe) A da (sau a lăsa) la ~ (sau naibii) A renunța la ... 6 (Îae) A nu mai ține seama de... 7 (Îae) A nu se mai interesa de ceva sau de cineva Si: a abandona, a părăsi. 8 (Îe) A nu avea nici pe ~ A fi perfect sănătos. 9 (Îae) A se simți bine. 10 (Îae) A nu se resimți în urma unui efort.

NÁIBA s. m. art. (Fam.; adesea în imprecații) Dracul, diavolul. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păți, a da de bucluc, a-și găsi beleaua. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunța la... A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

NÁIBA s. f. art. (Fam.; adesea în imprecații) Dracul, diavolul. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păți, a da de bucluc, a-și găsi beleaua. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunța la... A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

NÁIBA s. f. art. (Familiar) Dracul. Strigoii, stihiile urzitoare de rele, naiba... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103. ◊ (Mai ales în imprecații) Fire-ar al naibii sau du-te (fugi) la naiba, lua-te-ar naiba. Să vă dau, cioroilor, fire-ați ai naibii! REBREANU, I. 21. Fugi la naiba, ghiuj bătrîn. ALECSANDRI, P. P. 326. Du-te la naiba și nu mă necăji! NEGRUZZI, S. III 32. ◊ (Mai ales în expr., în concurență cu dracul, v. c.) A da de (sau a vedea pe) naiba = a-și găsi beleaua, a o păți. Dacă se atingea cineva de un cîine al Cazangiilor... da de naiba cu ei. PAS, Z. I 149. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a părăsi, a neglija, a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva). Să lași la naiba și zmeu și tot. ISPIRESCU, L. 259. Te las naibii, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. Naiba de... = afurisitul, blestematul de... Ei, iaca naiba de părău, Mi-l puse focu-n drumul tău! COȘBUC, P. I 170. La naiba! formulă (de dispreț) prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva. Dar la naiba frunza verde! Ce să mai tocăm degeabă? HASDEU, R. V. 15. N-am (n-ai etc.) nici pe naiba = n-am (n-ai etc.) nimic, nici o durere. Jucăm, zău, toată ziua, Și n-avem nici pe naiba! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 361. ◊ (Ca atribut genitival, cu nuanță afectivă de întărire) Ghiujul naibii, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat. SADOVEANU, O. I 365. Golanul naibii scoate din traistă ceva. RETEGANUL, P. I 21. Dorul naibii tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii = (familiar) excelent, grozav. Al naibii copil.Șampania era rece și bună, al naibii de bună. SLAVICI, N. II 310. ◊ (Ca element cu valoare stilistică, mai ales în propoziții exclamative și interogative, exprimă mirarea, nemulțumirea, reproșul, supărarea, indignarea) Mîine ce naiba o să mai ardeți? PAS, Z. I 133. Cum naiba dor să nu-mi fie? Cînd și muntele că-i munte Și-ncă are doruri multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.

NÁIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. * La ~! se spune, când cineva vrea să se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerăbdarea sau nemulțumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuiește multă bătaie de cap; b) care este foarte dezghețat și descurcăreț. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A căuta pe ~ a se aventura în ceva, care poate avea urmări neplăcute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri într-o încurcătură. A da (sau a lăsa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunța la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (să fie)! se spune pentru a exprima o imprecație sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

náĭba m., gen. al luĭ (după uniĭ, d. n’ aibă parte, adică „de mine, de noi”. Cp. și cu tc. naibe, nenorocire). Fam. Dracu: țipă parcă l-a apucat naĭba.

náiba, s.f., art. – Dracul, diavolul. – Et. nec. (DEX); din țig. naibah „ghinion” (Graur, cf. DER; MDA) < tc. (arab) naibe „nenorocire”.

naibă f. drac: dute [!] la naiba! [Nume eufemistic: naibă (parte!)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!náiba (fam.) s. m. art., g.-d. art. náibii

náiba s. f. art., g.-d. náibei/náibii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAIBA s. art. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

náiba s. m. art. – Dracul. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Șeineanu, Semasiol., 61), prin intermediul țig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curînd o imprecație generică decît un nume propriu al demonului. Der. propusă de la n’aibă (parte de noi) nu pare normală (ducă-se pe pustiu sau ucigă-l toaca sînt alte denumiri ale demonului; dar ducă-se sau ucigă-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este puțin probabil. – Der. năibui, vb. (a trimite la dracul).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAIBA, S. (Hur 102), epitet pentru diavol.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da naibii / la naiba expr. a nu se mai interesa (de cineva / de ceva).

a vedea pe dracul / pe naiba expr. a avea necazuri mari.

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri

dat dracului / naibii expr. 1. deștept, isteț; șiret, șmecher. 2. rău, afurisit.

nici dracu’ / naiba expr. nimeni.

nici pe dracu’ / pe naiba expr. (pop.) nimic.

Intrare: naiba
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naiba
plural
genitiv-dativ singular
  • naibii
  • naibei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Naiba
Naiba nume propriu
nume propriu (I3)
  • Naiba

naiba naibă

  • 1. familiar (Adesea în imprecații) Dracul, diavolul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Strigoii, stihiile urzitoare de rele, naiba... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mai ales în imprecații:
      surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Fire-ar al naibii
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Să vă dau, cioroilor, fire-ați ai naibii! REBREANU, I. 21.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie Du-te (sau fugi) la naiba, lua-te-ar naiba.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Fugi la naiba, ghiuj bătrîn. ALECSANDRI, P. P. 326.
          surse: DLRLC
        • Du-te la naiba și nu mă necăji! NEGRUZZI, S. III 32.
          surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păți, a da de bucluc, a-și găsi beleaua.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păți un exemplu
      exemple
      • Dacă se atingea cineva de un cîine al Cazangiilor... da de naiba cu ei. PAS, Z. I 149.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunța la...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neglija părăsi renunța 2 exemple
      exemple
      • Să lași la naiba și zmeu și tot. ISPIRESCU, L. 259.
        surse: DLRLC
      • Te las naibii, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Naiba de... = afurisitul, blestematul de...
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ei, iaca naiba de părău, Mi-l puse focu-n drumul tău! COȘBUC, P. I 170.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie La naiba! formulă (de dispreț) prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar la naiba frunza verde! Ce să mai tocăm degeabă? HASDEU, R. V. 15.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Jucăm, zău, toată ziua, Și n-avem nici pe naiba! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 361.
        surse: DLRLC
    • 1.7. Ca atribut genitival, are nuanță afectivă de întărire.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ghiujul naibii, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat. SADOVEANU, O. I 365.
        surse: DLRLC
      • Golanul naibii scoate din traistă ceva. RETEGANUL, P. I 21.
        surse: DLRLC
      • Dorul naibii tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Ca element cu valoare stilistică, mai ales în propoziții exclamative și interogative, exprimă mirarea, nemulțumirea, reproșul, supărarea, indignarea.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mîine ce naiba o să mai ardeți? PAS, Z. I 133.
        surse: DLRLC
      • Cum naiba dor să nu-mi fie? Cînd și muntele că-i munte Și-ncă are doruri multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.
        surse: DLRLC

etimologie: