19 definiții pentru naiba, Naiba, naibă   declinări

NÁIBA s. m. art. (Fam.; adesea în imprecații) Dracul, diavolul. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păți, a da de bucluc, a-și găsi beleaua. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunța la... A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁIBA s. f. art. (Fam.; adesea în imprecații) Dracul, diavolul. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păți, a da de bucluc, a-și găsi beleaua. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunța la... A nu avea nici pe naiba = a se simți bine, a fi perfect sănătos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁIBA s. f. art. (Familiar) Dracul. Strigoii, stihiile urzitoare de rele, naiba... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103. ◊ (Mai ales în imprecații) Fire-ar al naibii sau du-te (fugi) la naiba, lua-te-ar naiba. Să vă dau, cioroilor, fire-ați ai naibii ! REBREANU, I. 21. Fugi la naiba, ghiuj bătrîn. ALECSANDRI, P. P. 326. Du-te la naiba și nu mă necăji ! NEGRUZZI, S. III 32. ◊ (Mai ales în expr., în concurență cu dracul, v. c.) A da de (sau a vedea pe) naiba = a-și găsi beleaua, a o păți. Dacă se atingea cineva de un cîine al Cazangiilor... da de naiba cu ei. PAS, Z. I 149. A da (sau a lăsa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a părăsi, a neglija, a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva). Să lași la naiba și zmeu și tot. ISPIRESCU, L. 259. Te las naibii, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. Naiba de... = afurisitul, blestematul de... Ei, iaca naiba de părău, Mi-l puse focu-n drumul tău ! COȘBUC, P. I 170. La naiba ! formulă (de dispreț) prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva. Dar la naiba frunza verde ! Ce să mai tocăm degeabă ? HASDEU, R. V. 15. N-am (n-ai etc.) nici pe naiba = n-am (n-ai etc.) nimic, nici o durere. Jucăm, zău, toată ziua, Și n-avem nici pe naiba ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 361. ◊ (Ca atribut genitival, cu nuanță afectivă de întărire) Ghiujul naibii, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat. SADOVEANU, O. I 365. Golanul naibii scoate din traistă ceva. RETEGANUL, P. I 21. Dorul naibii tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. ◊ Loc. adj. și adv. Al naibii = (familiar) excelent, grozav. Al naibii copil.Șampania era rece și bună, al naibii de bună. SLAVICI, N. II 310. ◊ (Ca element cu valoare stilistică, mai ales în propoziții exclamative și interogative, exprimă mirarea, nemulțumirea, reproșul, supărarea, indignarea) Mîine ce naiba o să mai ardeți ? PAS, Z. I 133. Cum naiba dor să nu-mi fie ? Cînd și muntele că-i munte Și-ncă are doruri multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

!náiba (fam.) s. m. art., g.-d. art. náibii

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

náiba s. f. art., g.-d. náibei/náibii

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁIBA s. art. v. drac.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

náiba s. m. art. – Dracul. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Șeineanu, Semasiol., 61), prin intermediul țig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curînd o imprecație generică decît un nume propriu al demonului. Der. propusă de la n’aibă (parte de noi) nu pare normală (ducă-se pe pustiu sau ucigă-l toaca sînt alte denumiri ale demonului; dar ducă-se sau ucigă-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este puțin probabil. – Der. năibui, vb. (a trimite la dracul).

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, când cineva vrea să se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerăbdarea sau nemulțumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuiește multă bătaie de cap; b) care este foarte dezghețat și descurcăreț. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A căuta pe ~ a se aventura în ceva, care poate avea urmări neplăcute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri într-o încurcătură. A da (sau a lăsa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunța la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (să fie)! se spune pentru a exprima o imprecație sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

náĭba m., gen. al luĭ (după uniĭ, d. n’ aibă parte, adică „de mine, de noi”. Cp. și cu tc. naibe, nenorocire). Fam. Dracu: țipă parcă l-a apucat naĭba.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

naibă f. drac: dute [!] la naiba ! [Nume eufemistic: n’aibă (parte !)].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NÁIBA s. art. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebút, (rar) scaraóțchi, (pop. și fam.) michidúță, nichipércea (art.), pî́rlea (art.), sarsaílă, (pop.) faraón, ídol, împelițátul (art.), mititélul (art.), nefîrtátul (art.), nevóia (art.), pîrdálnicul (art.), proclétul (art.), pustíul (art.), vicleánul (art.), cel-de-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crúcea, ucigă-l-toáca, (înv. și reg.) mamón, săcretul (art.), sótea (art.), (reg.) hîdáche, năpústul (art.), spurc, spurcát, șeitán, șótcă, ucigán, (Transilv., Ban. și Maram.) bédă, (Mold. și Bucov.) bénga (art.), (prin Bucov.) carcandílă, (Transilv. și Mold.) mútul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pócnetul (art.), (prin Olt.) sarsán, (prin Mold.) scalói, (prin Bucov.) șlactráfu (art.), (înv.) împiedicătórul (art.), nepriitórul (art.), (eufemistic) păcátul (art.).

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

náiba, s.f., art. – Dracul, diavolul. – Et. nec. (DEX); din țig. naibah „ghinion” (Graur, cf. DER; MDA) < tc. (arab) naibe „nenorocire”.

Sursa: DRAM 2015 (2015) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NAIBA, S. (Hur 102), epitet pentru diavol.

Sursa: Onomastic (1963) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a da naibii / la naiba expr. a nu se mai interesa (de cineva / de ceva).

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

a vedea pe dracul / pe naiba expr. a avea necazuri mari.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

dat dracului / naibii expr. 1. deștept, isteț; șiret, șmecher. 2. rău, afurisit.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

nici dracu’ / naiba expr. nimeni.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

nici pe dracu’ / pe naiba expr. (pop.) nimic.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink