2 intrări

31 de definiții

din care

Explicative DEX

NĂBUȘI, năbușesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înnăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. [Prez. ind. și: năbuș] – Cf. sb. năbušiti.

năbuși [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 15/9 / V: (înv) ne~ / Pzi: esc / E: cf srb nabušiti] (Îvp) 1 vi (Udp „în”, „pe”, „asupra”, „spre”) A năvăli (1). 2 vt A umple. 3 vi (D. lichide) A țâșni dintr-un loc strâmt și închis. 4 vt (D. sânge, lacrimi) A podidi. 5 vt A sufoca. 6 vt A stinge focul. 7 (Fig) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, sentiment etc. Si: a frâna, a inhiba. 8 vt A face să nu se simtă, să nu se vadă sau să se audă. 9 vi (D. ape) A se revărsa. 10 vi (Pex; d. ape) A inunda.

NĂBUȘI, năbuș, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. – Cf. scr. nabušiti.

NĂBUȘI, năbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

A SE NĂBUȘI mă ~esc intranz. rar v. A SE ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti

A NĂBUȘI ~esc tranz. pop. v. A ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti

năbușì v. 1. a se înneca, a pierde suflarea; 2. a sufoca; 3. a potoli o răscoală; 4. a da năvală: sumeții Unguri în Moldova năbușesc NEGR.; 5. a podidi: mă năbușesc lacrămile de bucurie AL. [Serb. NABUȘITI, a se umfla].

ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

înăbuși [At: COSTINESCU / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năbuși] 1-2 vt (Rar) A-i țâșni cuiva (lacrimile sau) sângele. 3 vt (D. buruieni) A se dezvolta împiedicând creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a năpădi. 4 vt (Nob) A înfășură pe cineva cu multe haine ca să transpire și să-i scadă febra. 5 vt (Fig) A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale Si: a reprima. 6-7 vtr A (se) sufoca. 8-9 vt A acoperi focul cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit.

nebuși v vz năbuși

ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A nu mai putea respira; a se sufoca. V. năbuși (1). I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. ◊ Tranz. Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. AL. 101. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la manifestări, acțiuni, mișcări sociale) A potoli prin violență; a reprima. V. năbuși (3). [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.

A SE ÎNĂBUȘI mă înăbuș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuși

A ÎNĂBUȘI înăbuș tranz. 1) A face să se înăbușe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări etc.) A potoli prin violență; a reprima. ~ o demonstrație. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoțiile. /în + a năbuși

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înăbuș.

năbușésc v. tr. (V. înăbușesc). Năpădesc: l-aŭ năbușit lacrămile. V. intr. Năpădesc, năvălesc.

Ortografice DOOM

năbuși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. năbușesc, 3 sg. năbușește, imperf. 1 năbușeam; conj. prez. 1 sg. să năbușesc, 3 să năbușească

!năbuși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. năbușește, imperf. 3 sg. năbușea; conj. prez. 3 să năbușească

năbuși vb., ind. prez. 3 sg. năbușă / năbușește, imperf. 3 sg. năbușea; conj. prez. 3 sg. și pl. năbușe / năbușească

înăbuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 înăbușă, imperf. 1 înăbușeam; conj. prez. 1 sg. să înăbuș, 3 să înăbușe

înăbuși (a ~) vb., ind. prez. 3 înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușea; conj. prez. 3 înăbușe

înăbuși vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușea; conj. prez. 3 sg. și pl. înăbușe

înăbuși (ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, conj. înăbușe)

Etimologice

năbuși (năbușesc, năbușit), vb.1. A sufoca. – 2. A reteza, a suprima. – Var. înăbuși cu der. Sb. nabušiti „a fi umflat” (Mikloscih, Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der. năbușeală, s. f. (sufocare; zăpușeală); năbușitor, adj. (care sufocă; dogoritor).

Sinonime

NĂBUȘI vb. v. arunca, asfixia, azvârli, cotropi, invada, înăbuși, încălca, îneca, năpădi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, sufoca, sugruma, tăbărî, zvârli.

năbuși vb. v. ARUNCA. ASFIXIA. AZVÎRLI. COTROPI. INVADA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. NĂPĂDI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. SUFOCA. SUGRUMA. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

ÎNĂBUȘI vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi.

ÎNĂBUȘI vb. v. ascunde, tăinui.

înăbuși vb. v. ASCUNDE. TĂINUI.

ÎNĂBUȘI vb. 1. a (se) asfixia, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. a reprima, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.) 5. a stinge. (~ focul.) 6. a năpădi. (Buruienile ~ un teren cultivat.)

Regionalisme / arhaisme

NĂBUȘI vb. (Mold.) A năvăli, a invada. ,Căci au năbușit pre aceste locuri mai pre urmă. tătarii. M. COSTIN. N-au mai venit în țară pănă ce-au năbușit moscalii în țară. NCL II, 299. Fără veaste au năbușit asupra schythilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. scr. nabušiti. Vezi și năbușeală. Cf. s t r o p ș i (2).

Tezaur

NĂBUȘI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și popular, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „în”, „pe”, „asupra”, „spre”) A năvăli (1); a invada. Căci au năbușit pre aceste locuri mai pe urmă tătarii. m. costin, let. i, 15/9, cf. 30/22. N-au mai venit în țară țină ce au năbușit moscalii. n. costin, let. ii, 88/9. Fără veaste au năbușit asupra schythilor. cantemir, hr. 210. Deci urmînd planul acesta ei spre Ștefan năbușesc. negruzzi, s. i, 128. Nu după mult timp au năbușit tătarii în țară. sbiera, p. 200.Tranz. A umple, a năpădi (2). Mare frică a cuprins pe fata de împărat atunci, căci codrul era năbușit de fiare sălbatice. mera, l.b. 17. 2. Intranz. (Învechit și popular; despre lichide) A țîșni (dintr-un loc strîmt, închis). v. năpădi (3), năboi3 (1). Au năbușit apa pe gheață. lb. l-au năbușit sîngele pe gură. ib. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. negruzzi, s. ii, 201. ♦ Tranz. (Despre sînge, lacrimi) A-l podidi. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. alecsandri, t. 151. Și de loc că mi-l pălea, Sîngele mi-l năbușea. pop., ap. gcr ii, 297. Ochii să-i plesnească... Sîngele să-l năbușească. teodorescu, p. p. 327. 3. Tranz. (În concurență cu înnăbuși) A sufoca. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ispirescu, u. 62. (refl.) Se năbușește, domnule doctor. ap. tdrg.Fig. Grecismul fanariot... începuse a prinde coajă, și nebușa naționalitatea noastră. ghica, s. xxiv. ♦ (Cu complementul „focul”) A face să nu mai ardă; a potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. caragiale, n. s. 69.Fig. (Complementul indică o acțiune, un proces, un sentiment etc.) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea; a frîna, a inhiba. Legal ca bou supt jug, iubirea-și năbușind-o. i. văcărescul, p. 355/34. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. hasdeu, r. v. 158. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. vlahuță, ap. tdrg. Îmi năbușeam căscatul. galaction, o. 229.prez. ind.: năbușesc. – Și: (învechit) nebuși vb. IV. – cf. scr. nabušiti.

Intrare: năbuși
năbuși1 (1 -șesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbuși
  • năbușire
  • năbușit
  • năbușitu‑
  • năbușind
  • năbușindu‑
singular plural
  • năbușește
  • năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbușesc
(să)
  • năbușesc
  • năbușeam
  • năbușii
  • năbușisem
a II-a (tu)
  • năbușești
(să)
  • năbușești
  • năbușeai
  • năbușiși
  • năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • năbușește
(să)
  • năbușească
  • năbușea
  • năbuși
  • năbușise
plural I (noi)
  • năbușim
(să)
  • năbușim
  • năbușeam
  • năbușirăm
  • năbușiserăm
  • năbușisem
a II-a (voi)
  • năbușiți
(să)
  • năbușiți
  • năbușeați
  • năbușirăți
  • năbușiserăți
  • năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbușesc
(să)
  • năbușească
  • năbușeau
  • năbuși
  • năbușiseră
năbuși2 (1 -ș) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT333)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbuși
  • năbușire
  • năbușit
  • năbușitu‑
  • năbușind
  • năbușindu‑
singular plural
  • năbușă
  • năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbuș
(să)
  • năbuș
  • năbușeam
  • năbușii
  • năbușisem
a II-a (tu)
  • năbuși
(să)
  • năbuși
  • năbușeai
  • năbușiși
  • năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • năbușă
(să)
  • năbușe
  • năbușea
  • năbuși
  • năbușise
plural I (noi)
  • năbușim
(să)
  • năbușim
  • năbușeam
  • năbușirăm
  • năbușiserăm
  • năbușisem
a II-a (voi)
  • năbușiți
(să)
  • năbușiți
  • năbușeați
  • năbușirăți
  • năbușiserăți
  • năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbușă
(să)
  • năbușe
  • năbușeau
  • năbuși
  • năbușiseră
nebuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înăbuși
verb (VT333)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușire
  • ‑năbușire
  • înăbușit
  • ‑năbușit
  • înăbușitu‑
  • ‑năbușitu‑
  • înăbușind
  • ‑năbușind
  • înăbușindu‑
  • ‑năbușindu‑
singular plural
  • înăbușă
  • ‑năbușă
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
(să)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușii
  • ‑năbușii
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (tu)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
(să)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușeai
  • ‑năbușeai
  • înăbușiși
  • ‑năbușiși
  • înăbușiseși
  • ‑năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușea
  • ‑năbușea
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușise
  • ‑năbușise
plural I (noi)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
(să)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușirăm
  • ‑năbușirăm
  • înăbușiserăm
  • ‑năbușiserăm
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (voi)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
(să)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
  • înăbușeați
  • ‑năbușeați
  • înăbușirăți
  • ‑năbușirăți
  • înăbușiserăți
  • ‑năbușiserăți
  • înăbușiseți
  • ‑năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușeau
  • ‑năbușeau
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușiseră
  • ‑năbușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năbuși, năbușescverb

popular
  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) sufoca, a (se) înnăbuși. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. DLRLC
    • format_quote Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. DLRLC
    • format_quote figurat O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. DLRLC
    • format_quote figurat Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: reprima
      • format_quote Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. DLRLC
      • format_quote Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A potoli, a stinge focul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. DLRLC
  • 3. intranzitiv adesea figurat A se revărsa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
    • format_quote Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. DLRLC
    • format_quote Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230. DLRLC
    • 3.1. Despre sânge, lacrimi: podidi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: podidi
etimologie:

înăbuși, înăbușverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. DLRLC
    • format_quote Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: năpădi
    • format_quote Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. DLRLC
    • 3.1. A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-a înăbușit un oftat. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91. DLRLC
  • chat_bubble tranzitiv A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + năbuși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.