2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂBUȘÍ, năbușesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înnăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. [Prez. ind. și: năbuș] – Cf. sb. năbušiti.

năbuși [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 15/9 / V: (înv) ne~ / Pzi: esc / E: cf srb nabušiti] (Îvp) 1 vi (Udp „în”, „pe”, „asupra”, „spre”) A năvăli (1). 2 vt A umple. 3 vi (D. lichide) A țâșni dintr-un loc strâmt și închis. 4 vt (D. sânge, lacrimi) A podidi. 5 vt A sufoca. 6 vt A stinge focul. 7 (Fig) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, sentiment etc. Si: a frâna, a inhiba. 8 vt A face să nu se simtă, să nu se vadă sau să se audă. 9 vi (D. ape) A se revărsa. 10 vi (Pex; d. ape) A inunda.

NĂBUȘÍ, nắbuș, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. – Cf. scr. nabušiti.

NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

A SE NĂBUȘÍ mă ~ésc intranz. rar v. A SE ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti

A NĂBUȘÍ ~ésc tranz. pop. v. A ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti

NĂBUȘI vb. (Mold.) A năvăli, a invada. ,Căci au năbușit pre aceste locuri mai pre urmă. tătarii. M. COSTIN. N-au mai venit în țară pănă ce-au năbușit moscalii în țară. NCL II, 299. Fără veaste au năbușit asupra schythilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. scr. nabušiti. Vezi și năbușeală. Cf. s t r o p ș i (2).

năbușì v. 1. a se înneca, a pierde suflarea; 2. a sufoca; 3. a potoli o răscoală; 4. a da năvală: sumeții Unguri în Moldova năbușesc NEGR.; 5. a podidi: mă năbușesc lacrămile de bucurie AL. [Serb. NABUȘITI, a se umfla].

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

înăbuși [At: COSTINESCU / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năbuși] 1-2 vt (Rar) A-i țâșni cuiva (lacrimile sau) sângele. 3 vt (D. buruieni) A se dezvolta împiedicând creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a năpădi. 4 vt (Nob) A înfășură pe cineva cu multe haine ca să transpire și să-i scadă febra. 5 vt (Fig) A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale Si: a reprima. 6-7 vtr A (se) sufoca. 8-9 vt A acoperi focul cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit.

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A nu mai putea respira; a se sufoca. V. năbuși (1). I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. ◊ Tranz. Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la manifestări, acțiuni, mișcări sociale) A potoli prin violență; a reprima. V. năbuși (3). [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.

A SE ÎNĂBUȘÍ mă înăbuș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuși

A ÎNĂBUȘÍ înăbuș tranz. 1) A face să se înăbușe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări etc.) A potoli prin violență; a reprima. ~ o demonstrație. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoțiile. /în + a năbuși

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înắbuș.

năbușésc v. tr. (V. înăbușesc). Năpădesc: l-aŭ năbușit lacrămile. V. intr. Năpădesc, năvălesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!năbușí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. năbușéște, imperf. 3 sg. năbușeá; conj. prez. 3 să năbușeáscă

năbușí vb., ind. prez. 3 sg. năbușă / năbușéște, imperf. 3 sg. năbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năbușe / năbușeáscă

înăbușí (a ~) vb., ind. prez. 3 înắbușă, imperf. 3 sg. înăbușeá; conj. prez. 3 înắbușe

înăbușí vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăbușe

arată toate definițiile

Intrare: năbuși
năbuși1 (1 -șesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbuși
  • năbușire
  • năbușit
  • năbușitu‑
  • năbușind
  • năbușindu‑
singular plural
  • năbușește
  • năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbușesc
(să)
  • năbușesc
  • năbușeam
  • năbușii
  • năbușisem
a II-a (tu)
  • năbușești
(să)
  • năbușești
  • năbușeai
  • năbușiși
  • năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • năbușește
(să)
  • năbușească
  • năbușea
  • năbuși
  • năbușise
plural I (noi)
  • năbușim
(să)
  • năbușim
  • năbușeam
  • năbușirăm
  • năbușiserăm
  • năbușisem
a II-a (voi)
  • năbușiți
(să)
  • năbușiți
  • năbușeați
  • năbușirăți
  • năbușiserăți
  • năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbușesc
(să)
  • năbușească
  • năbușeau
  • năbuși
  • năbușiseră
năbuși2 (1 -ș) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT333)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbuși
  • năbușire
  • năbușit
  • năbușitu‑
  • năbușind
  • năbușindu‑
singular plural
  • năbușă
  • năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbuș
(să)
  • năbuș
  • năbușeam
  • năbușii
  • năbușisem
a II-a (tu)
  • năbuși
(să)
  • năbuși
  • năbușeai
  • năbușiși
  • năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • năbușă
(să)
  • năbușe
  • năbușea
  • năbuși
  • năbușise
plural I (noi)
  • năbușim
(să)
  • năbușim
  • năbușeam
  • năbușirăm
  • năbușiserăm
  • năbușisem
a II-a (voi)
  • năbușiți
(să)
  • năbușiți
  • năbușeați
  • năbușirăți
  • năbușiserăți
  • năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbușă
(să)
  • năbușe
  • năbușeau
  • năbuși
  • năbușiseră
Intrare: înăbuși
verb (VT333)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușire
  • ‑năbușire
  • înăbușit
  • ‑năbușit
  • înăbușitu‑
  • ‑năbușitu‑
  • înăbușind
  • ‑năbușind
  • înăbușindu‑
  • ‑năbușindu‑
singular plural
  • înăbușă
  • ‑năbușă
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
(să)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușii
  • ‑năbușii
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (tu)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
(să)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușeai
  • ‑năbușeai
  • înăbușiși
  • ‑năbușiși
  • înăbușiseși
  • ‑năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușea
  • ‑năbușea
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușise
  • ‑năbușise
plural I (noi)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
(să)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușirăm
  • ‑năbușirăm
  • înăbușiserăm
  • ‑năbușiserăm
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (voi)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
(să)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
  • înăbușeați
  • ‑năbușeați
  • înăbușirăți
  • ‑năbușirăți
  • înăbușiserăți
  • ‑năbușiserăți
  • înăbușiseți
  • ‑năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușeau
  • ‑năbușeau
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușiseră
  • ‑năbușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năbuși popular

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) sufoca, a (se) înnăbuși.
    exemple
    • Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62.
      surse: DLRLC
    • Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372.
      surse: DLRLC
    • figurat O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158.
      surse: DLRLC
    • figurat Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reprima attach_file 2 exemple
      exemple
      • Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229.
        surse: DLRLC
      • Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A potoli, a stinge focul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: potoli stinge attach_file un exemplu
    exemple
    • Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201.
      surse: DLRLC
    • Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200.
      surse: DLRLC
    • Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre sânge, lacrimi:
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: podidi

etimologie:

înăbuși

  • 1. reflexiv tranzitiv A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asfixia sufoca attach_file 2 exemple
    exemple
    • I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85.
      surse: DLRLC
    • Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năpădi attach_file un exemplu
    exemple
    • Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: potoli reprima attach_file un exemplu
    exemple
    • [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde tăinui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Și-a înăbușit un oftat.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv expresie A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + năbuși
    surse: DEX '98 DEX '09