2 intrări
31 de definiții
din care- explicative DEX (15)
- ortografice DOOM (7)
- etimologice (1)
- sinonime (6)
- regionalisme (1)
- tezaur (1)
Explicative DEX
NĂBUȘI, năbușesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înnăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. [Prez. ind. și: năbuș] – Cf. sb. năbušiti.
năbuși [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 15/9 / V: (înv) ne~ / Pzi: ~șesc / E: cf srb nabušiti] (Îvp) 1 vi (Udp „în”, „pe”, „asupra”, „spre”) A năvăli (1). 2 vt A umple. 3 vi (D. lichide) A țâșni dintr-un loc strâmt și închis. 4 vt (D. sânge, lacrimi) A podidi. 5 vt A sufoca. 6 vt A stinge focul. 7 (Fig) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, sentiment etc. Si: a frâna, a inhiba. 8 vt A face să nu se simtă, să nu se vadă sau să se audă. 9 vi (D. ape) A se revărsa. 10 vi (Pex; d. ape) A inunda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBUȘI, năbuș, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. – Cf. scr. nabušiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBUȘI, năbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE NĂBUȘI mă ~esc intranz. rar v. A SE ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NĂBUȘI ~esc tranz. pop. v. A ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năbușì v. 1. a se înneca, a pierde suflarea; 2. a sufoca; 3. a potoli o răscoală; 4. a da năvală: sumeții Unguri în Moldova năbușesc NEGR.; 5. a podidi: mă năbușesc lacrămile de bucurie AL. [Serb. NABUȘITI, a se umfla].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înăbuși [At: COSTINESCU / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~șesc / E: în- + năbuși] 1-2 vt (Rar) A-i țâșni cuiva (lacrimile sau) sângele. 3 vt (D. buruieni) A se dezvolta împiedicând creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a năpădi. 4 vt (Nob) A înfășură pe cineva cu multe haine ca să transpire și să-i scadă febra. 5 vt (Fig) A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale Si: a reprima. 6-7 vtr A (se) sufoca. 8-9 vt A acoperi focul cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nebuși v vz năbuși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A nu mai putea respira; a se sufoca. V. năbuși (1). I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. ◊ Tranz. Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. AL. 101. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la manifestări, acțiuni, mișcări sociale) A potoli prin violență; a reprima. V. năbuși (3). [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNĂBUȘI mă înăbuș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuși
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNĂBUȘI înăbuș tranz. 1) A face să se înăbușe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări etc.) A potoli prin violență; a reprima. ~ o demonstrație. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoțiile. /în + a năbuși
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înăbúș și -ésc, a -í v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș. – El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înăbuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năbușésc v. tr. (V. înăbușesc). Năpădesc: l-aŭ năbușit lacrămile. V. intr. Năpădesc, năvălesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
năbuși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. năbușesc, 3 sg. năbușește, imperf. 1 năbușeam; conj. prez. 1 sg. să năbușesc, 3 să năbușească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!năbuși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. năbușește, imperf. 3 sg. năbușea; conj. prez. 3 să năbușească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năbuși vb., ind. prez. 3 sg. năbușă / năbușește, imperf. 3 sg. năbușea; conj. prez. 3 sg. și pl. năbușe / năbușească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înăbuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 înăbușă, imperf. 1 înăbușeam; conj. prez. 1 sg. să înăbuș, 3 să înăbușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înăbuși (a ~) vb., ind. prez. 3 înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușea; conj. prez. 3 să înăbușe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înăbuși vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușea; conj. prez. 3 sg. și pl. înăbușe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înăbuși (ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, conj. înăbușe)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
năbuși (năbușesc, năbușit), vb. – 1. A sufoca. – 2. A reteza, a suprima. – Var. înăbuși cu der. Sb. nabušiti „a fi umflat” (Mikloscih, Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der. năbușeală, s. f. (sufocare; zăpușeală); năbușitor, adj. (care sufocă; dogoritor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
NĂBUȘI vb. v. arunca, asfixia, azvârli, cotropi, invada, înăbuși, încălca, îneca, năpădi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, sufoca, sugruma, tăbărî, zvârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năbuși vb. v. ARUNCA. ASFIXIA. AZVÎRLI. COTROPI. INVADA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. NĂPĂDI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. SUFOCA. SUGRUMA. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂBUȘI vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNĂBUȘI vb. v. ascunde, tăinui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înăbuși vb. v. ASCUNDE. TĂINUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂBUȘI vb. 1. a (se) asfixia, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. a reprima, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.) 5. a stinge. (~ focul.) 6. a năpădi. (Buruienile ~ un teren cultivat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
NĂBUȘI vb. (Mold.) A năvăli, a invada. ,Căci au năbușit pre aceste locuri mai pre urmă. tătarii. M. COSTIN. N-au mai venit în țară pănă ce-au năbușit moscalii în țară. NCL II, 299. Fără veaste au năbușit asupra schythilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. scr. nabušiti. Vezi și năbușeală. Cf. s t r o p ș i (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂBUȘI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și popular, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „în”, „pe”, „asupra”, „spre”) A năvăli (1); a invada. Căci au năbușit pre aceste locuri mai pe urmă tătarii. m. costin, let. i, 15/9, cf. 30/22. N-au mai venit în țară țină ce au năbușit moscalii. n. costin, let. ii, 88/9. Fără veaste au năbușit asupra schythilor. cantemir, hr. 210. Deci urmînd planul acesta ei spre Ștefan năbușesc. negruzzi, s. i, 128. Nu după mult timp au năbușit tătarii în țară. sbiera, p. 200. ♦ Tranz. A umple, a năpădi (2). Mare frică a cuprins pe fata de împărat atunci, căci codrul era năbușit de fiare sălbatice. mera, l.b. 17. 2. Intranz. (Învechit și popular; despre lichide) A țîșni (dintr-un loc strîmt, închis). v. năpădi (3), năboi3 (1). Au năbușit apa pe gheață. lb. l-au năbușit sîngele pe gură. ib. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. negruzzi, s. ii, 201. ♦ Tranz. (Despre sînge, lacrimi) A-l podidi. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. alecsandri, t. 151. Și de loc că mi-l pălea, Sîngele mi-l năbușea. pop., ap. gcr ii, 297. Ochii să-i plesnească... Sîngele să-l năbușească. teodorescu, p. p. 327. 3. Tranz. (În concurență cu înnăbuși) A sufoca. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ispirescu, u. 62. (refl.) Se năbușește, domnule doctor. ap. tdrg. ◊ Fig. Grecismul fanariot... începuse a prinde coajă, și nebușa naționalitatea noastră. ghica, s. xxiv. ♦ (Cu complementul „focul”) A face să nu mai ardă; a potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. caragiale, n. s. 69. ♦ Fig. (Complementul indică o acțiune, un proces, un sentiment etc.) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea; a frîna, a inhiba. Legal ca bou supt jug, iubirea-și năbușind-o. i. văcărescul, p. 355/34. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. hasdeu, r. v. 158. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. vlahuță, ap. tdrg. Îmi năbușeam căscatul. galaction, o. 229. – prez. ind.: năbușesc. – Și: (învechit) nebuși vb. IV. – cf. scr. nabušiti.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AndreiT26
- acțiuni
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT333) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT333) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
năbuși, năbușescverb
-
- Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. DLRLC
- Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. DLRLC
- O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. DLRLC
- Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. DLRLC
- 1.1. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reprima
- Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. DLRLC
- Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
- 1.2. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. DEX '09 DEX '98
-
-
- Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. DLRLC
-
-
- Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
- Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. DLRLC
- Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230. DLRLC
- 3.1. Despre sânge, lacrimi: podidi. DEX '09 DEX '98sinonime: podidi
-
etimologie:
- nabušiti DEX '09
înăbuși, înăbușverb
- 1. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. DLRLC
- Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. DLRLC
-
- 2. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: năpădi
- Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. DLRLC
-
- 3. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. DLRLC
- 3.1. A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-a înăbușit un oftat. DEX '09 DEX '98
- Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91. DLRLC
-
-
- A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- În + năbuși DEX '98 DEX '09