11 definiții pentru podidi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

podidi [At: PISCUPESCU, O. 67/21 / Pzi: ~desc / E: slv подъити, подъидж] 1 vi (D. lacrimi, sânge) A porni brusc să curgă cu putere și în cantitate mare, țâșnind din ochi, pe gură, pe nas Si: a izbucni, a năpădi, (reg) a povedi. 2 vi (Îvr; d. oameni) A izbucni în plâns. 3 vt (D. râs, plâns) A cuprinde pe cineva cu putere și nestăpânit Si: a năpădi. 4 vt (Rar) A cuprinde din toate părțile Si: a năpădi. 5 vt (D. somn, dor, griji) A copleși. 6 vt (Nob) A împrăștia.

PODIDÍ, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleși, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi. – Et. nec.

PODIDÍ, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleși, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi. – Et. nec.

PODIDÍ, podidesc, vb. IV. Tranz. (Despre rîs și, mai ales, plîns) A cuprinde (pe cineva) în chip năvalnic, nestăpînit. V-am iertat și eu! – zise atunci arhimandritul Pafnutie, podidindu-l un rîs sănătos. STĂNOIU, C. I. 224. Își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment, Plînsul însă o podidi iarăși îndată ce deschise gura. REBREANU, R. I 140. ♦ (Rar) A copleși, a răzbi. Somnul îl podidise pe cînd Bisoceanul îmi povestea basmul. ODOBESCU, S. III 191. Pînă doru-l podidea. TEODORESCU, P. P. 678. ♦ (Despre sînge) A porni să curgă deodată și cu putere (pe nas sau pe gură); a năpădi. Apoi l-a podidit sîngele pe nas și pe gură ș-a murit. CARAGIALE, O. I 263. Pe gelat cînd îl izbea, Sîngele îl podidea. TEODORESCU, P. P. 476.

A PODIDÍ ~ésc tranz. 1) (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc și cu putere; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a copleși; a năpădi; a păli. 2) (despre lacrimi, sânge) A începe să curgă din abundență și cu putere. /Orig. nec.

podidì v. 1. a covârși, a copleși: multe rele îi podideau; 2. a țișni: a-l podidi lacrimile, sângele. [Cf. prididi].

podidésc1 v. tr. (contaminare din pobedesc și prididesc). Munt. Fam. A te podidi sîngele pe nas, lacrămile, somnu, nenorocirile. – În Serbia pordidesc.[1]

  1. 1. În original, greșit: podvidésc. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podidésc, imperf. 3 sg. podideá; conj. prez. 3 podideáscă

podidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podidésc, 3 sg. podidéște, imperf. 3 sg. podideá; conj. prez. 3 sg. și pl. podideáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODIDÍ vb. 1. a năpădi, a umple, (reg.) a bucși, (înv.) a povedi. (L-a ~ sângele.) 2. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.)

PODIDI vb. 1. a năpădi, a umple, (reg.) a bucși, (înv.) a povedi. (L-a ~ sîngele.) 2. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.)

Intrare: podidi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • podidi
  • podidire
  • podidit
  • podiditu‑
  • podidind
  • podidindu‑
singular plural
  • podidește
  • podidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • podidesc
(să)
  • podidesc
  • podideam
  • podidii
  • podidisem
a II-a (tu)
  • podidești
(să)
  • podidești
  • podideai
  • podidiși
  • podidiseși
a III-a (el, ea)
  • podidește
(să)
  • podidească
  • podidea
  • podidi
  • podidise
plural I (noi)
  • podidim
(să)
  • podidim
  • podideam
  • podidirăm
  • podidiserăm
  • podidisem
a II-a (voi)
  • podidiți
(să)
  • podidiți
  • podideați
  • podidirăți
  • podidiserăți
  • podidiseți
a III-a (ei, ele)
  • podidesc
(să)
  • podidească
  • podideau
  • podidi
  • podidiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)