13 definiții pentru sufoca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. A avea respirația oprită, a se înăbuși (din lipsă de aer). Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. ◊ Fig. Pușkin, în această atmosferă [de la curtea țarului], se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. ◊ Tranz. Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. (Fig.) Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186.

SUFOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufóc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].

SUFOCÁ vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)

A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer

A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer

*sufóc, a -á v. tr. (lat. suf-fóco, -focáre). Gîtui. Înăduș: fumu te sufoca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sufocá (a ~) vb., ind. prez. 3 sufócă

sufocá vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg. și pl. sufócă; ger. sufocând

sufoca (ind. prez. 3 sg. și pl. sufocă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuși.

SUFOCA vb. 1. a (se) asfixia, a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 2. a înăbuși, a strangula. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.)

Intrare: sufoca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufoca
  • sufocare
  • sufocat
  • sufocatu‑
  • sufocând
  • sufocându‑
singular plural
  • sufo
  • sufocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufoc
(să)
  • sufoc
  • sufocam
  • sufocai
  • sufocasem
a II-a (tu)
  • sufoci
(să)
  • sufoci
  • sufocai
  • sufocași
  • sufocaseși
a III-a (el, ea)
  • sufo
(să)
  • sufoce
  • sufoca
  • sufocă
  • sufocase
plural I (noi)
  • sufocăm
(să)
  • sufocăm
  • sufocam
  • sufocarăm
  • sufocaserăm
  • sufocasem
a II-a (voi)
  • sufocați
(să)
  • sufocați
  • sufocați
  • sufocarăți
  • sufocaserăți
  • sufocaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufo
(să)
  • sufoce
  • sufocau
  • sufoca
  • sufocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)