3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITÓC s. n. v. metoc.

MITÓC ~uri n. 1) Mănăstire mică subordonată unei mănăstiri mai mari. 2) Casă sau grup de case care aparțineau unei mănăstiri și serveau ca loc de găzduire (pe lângă aceasta). /<sl. metohu

mitoc n. V. metoc: s’ajungi dichiu la vr’un mitoc CR.

mitóc și (maĭ vechĭ) metóc și metóh n., pl. urĭ, oace și (vechĭ) oașe (vsl. metohŭ, d. ngr. metóhi, fermă mînăstirească, schit, d. met-ého, particip. V. epocă). Mînăstire mică dependentă de alta maĭ mare. Căsuță afară din mînăstire în care locuĭește un călugăr maĭ bogat. Han dependent de o mînăstire p. călugăriĭ care vin în oraș. V. ospiciŭ, sucursală.

METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ.

METÓH s. n. v. metoc.

metoc sn [At: (a. 1573) CUV. D. BĂTR. I, 23 / V: ~oh (Pl: (înv) ~oașe), (reg) mit~, mitoh / S și: metoch / Pl: ~uri / E: slv метохъ, ngr μετόχι] 1 Mănăstire subordonată altei mănăstiri. 2 Proprietate imobiliară a unei mănăstiri. 3 (Spc) Clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire, mai ales pentru călugări.

METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ.

METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică subordonată din punct de vedere administrativ unei mănăstiri mai mari. ◊ (cu sens colectiv) Așezări omenești, în afara incintei mănăstirii, dar care aparțineau acesteia. În sus nu mai erau decît cîteva binale, dincolo de metocul episcopiei. CAMIL PETRESCU, O. II 394. Porni Artemie apostolește pe drumul Bucureștilor. Cînd ajunse la metoc, găsi pe Averchie vînzînd borș. STĂNOIU, C. I. 10. – Variante: mitóc (CREANGĂ, A. 121), metóh, metoașe (ODOBESCU, S. II 14), s. n.

METOH s.n. (Mold., ȚR) Mănăstire subordonată altei mănăstiri. A: Ieși din oraș și mearse la un metoh ce-au dăruit el sv[i]ntei mănăstiri. DOSOFTEI, VS. Într-acel ostrov avea mănăstirea metoh. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. B: Și alte metochori cu de toate au zidit și au făcut. ANON. CANTAC. Nicolae . . . zise că ar găsi mare odihnă de ar vrea să meargă la metohul lui ce se cheamă Zulupas. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. metohŭ, ngr. metohi.

metoc n. (pl. metoașe) 1. sucursală de mănăstire pusă sub protecțiunea alteia mai cu vază, pământeană sau străină; 2. căsuță clădită lângă o mănăstire de un călugăr care dispune de mijloace spre a duce o vieață particulară ca un pensionar. [Gr. mod. METÓHI].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metóc s. n., pl. metócuri/metoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METÓC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.)

arată toate definițiile

Intrare: Mitoc
Mitoc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mitoc
Intrare: metoc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metoc
  • metocul
  • metocu‑
plural
  • metocuri
  • metocurile
genitiv-dativ singular
  • metoc
  • metocului
plural
  • metocuri
  • metocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metoh
  • metohul
  • metohu‑
plural
  • metohuri
  • metohurile
genitiv-dativ singular
  • metoh
  • metohului
plural
  • metohuri
  • metohurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitoc
  • mitocul
  • mitocu‑
plural
  • mitocuri
  • mitocurile
genitiv-dativ singular
  • mitoc
  • mitocului
plural
  • mitocuri
  • mitocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mițoc
mițoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metoc metoh mitoc

  • 1. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În sus nu mai erau decît cîteva binale, dincolo de metocul episcopiei. CAMIL PETRESCU, O. II 394.
      surse: DLRLC
    • Porni Artemie apostolește pe drumul Bucureștilor. Cînd ajunse la metoc, găsi pe Averchie vînzînd borș. STĂNOIU, C. I. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: