METOH s.n. (Mold., ȚR) Mănăstire subordonată altei mănăstiri. A: Ieși din oraș și mearse la un metoh ce-au dăruit el sv[i]ntei mănăstiri. DOSOFTEI, VS. Într-acel ostrov avea mănăstirea metoh. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. B: Și alte metochori cu de toate au zidit și au făcut. ANON. CANTAC. Nicolae . . . zise că ar găsi mare odihnă de ar vrea să meargă la metohul lui ce se cheamă Zulupas. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. metohŭ, ngr. metohi.