micșorare sf [At: PSALT. 209 / V: (îvp) ~șur~, ~șurire / Pl: ~rări / E: micșora] 1 Reducere a dimensiunii Si: diminuare, (rar) micire (1), scădere. 2 (Înv) Însușire de a fi mic (1). 3 Reducere a duratei Si: (rar) micire (2), scădere. 4 Reducere a cantității, a numărului, a plafonului Si: (rar) micire (2), scădere. 5 (Cu determinări ca „preț”, „tarif” etc.) Ieftinire. 6 (Înv; îs) ~a prețului monedei Devalorizare. 7 Scădere a intensității. 8 (Înv, îs) ~ sufletească Deprimare. 9 (Rar) Umilință. 10 (Înv) Diminuare a valorii, a prestigiului cuiva sau a ceva Si: înjosire, știrbire. 11 Situație umilă, modestă a cuiva. 12 (Rar) Exprimare a diminutivului.

MICȘORARE, micșorări, s. f. 1. Acțiunea de a (s e) micșora și rezultatul ei; reducere, scădere, restrîngere. Micșorarea unui spațiu. 2. (Învechit) Depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare. (În forma micșurare) Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. – Variantă: micșurare s. f.

micșora [At: PSALT. 17 / V: (îvp) ~șura, (cscj) ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~rez / E: micșor] (Îoc mări¹) 1-2 vtr (Cu sens dimensional și cantitativ) A face sau a deveni mai mic (1) Si: a (se) mici¹ (1-2). 3 vr (Cu sens durativ) A dura mai puțin Si: a se mici¹ (5). 4-5 vtr (Csn) (A face să devină sau) a deveni mai mic (37) Si: a se mici¹ (6-7), a (se) reduce, a scădea. 6-7 vtr (Spc) A (se) reduce ca număr, ca plafon. 8-9 vrt (Cu sens intensiv) (A deveni sau) a face să devină mai puțin intens Si: a (se) mici¹ (8-9), a scădea, a slăbi. 10-11 vtr (Înv) A (se) umili Si: a (se) mici¹ (10-11), (înv) a (se) smeri. 12-13 vtrp (Îvp) (A face să-și piardă sau) a diminua însemnătatea, valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva Si: a știrbi. 14 vr A decădea din rang, din importanță. 15 vr A se înjosi.

micșori v vz micșora

micșura v vz micșora

micșurare sf vz micșorare

micșurire sf vz micșorare

MICȘORA, micșorez, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu mări) A face mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate etc.), a reduce din dimensiuni. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I 174. Se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. ◊ Fig. Apoi se retrase în fundul banchetei și micșoră privirea părînd că măsoară de la distanță un soclu aievea. C. PETRESCU, C. V. 23. ◊ Refl. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ♦ Refl. (Despre zi, noapte) A se scurta (după anotimpuri). S-a micșorat ziua. 2. (Cu privire la valori, prețuri etc.; în opoziție cu spori) A reduce, a scădea. A micșora impozitele. – Variantă: micșura (NEGRUZZI, S. I 154, DRĂGHICI, R. 151) vb. I.

MICȘURARE s. f. v. micșorare.

A SE MICȘORA se ~ează intranz. A deveni (mai) mic (ca număr, dimensiuni, valoare, intensitate, durată etc.); a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din micșor înv.

A MICȘORA ~ez tranz. A face să se micșoreze; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din micșor înv.

micșorà v. a (se) face mai mic. [Dela micșor = micușor].

micșoréz și micșuréz v. tr. (d. micșor îld. micușor, dim. d. mic). Fac maĭ mic, reduc, diminuez, scad: a micșora o grămadă, (și fig.) o pretențiune. – Și înm- și -résc (Vechĭ).

micșorare s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări

micșorare s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări

micșorare s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări

micșora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. micșorez, 3 micșorează; conj. prez. 1 sg. să micșorez, 3 să micșoreze corectat(ă)

micșora (a ~) vb., ind. prez. 3 micșorează

micșora vb., ind. prez. 1 sg. micșorez, 3 sg. și pl. micșorează

micșorez.

micșorare, diminuarea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca efect al cromatizării*. Cvinta* micșorată este singurul interval micșorat natural care poate exista și în modurile diatonice*. V. triton.

MICȘORARE s. 1. v. descreștere. 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. scurtare. 4. v. reducere. 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. v. încetinire. 7. v. atenuare. 8. v. ieftinire. 9. reducere, scăzământ. (O ~ la impozite.)

MICȘORARE s. v. diminuare, scădere, smerenie, umilință.

micșorare s.f. I (indică dimensiunea) 1 descreștere, diminuare, reducere, scădere, <rar> descaladare. Extinderea satului a dus la micșorarea suprafeței terenului cultivat. 2 prescurtare, reducere, scurtare, <livr.> racursi, <înv.>liniștire. Pentru a putea publica articolul, a fost obligatorie micșorarea textului acestuia. 3 (optic.) micșorare unghiulară = grosisment. Micșorarea unghiulară este raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede un obiect apropiat cu ajutorul unui instrument optic și tangenta unghiului sub care se vede același obiect cu ochiul liber. II (arată cantitatea) descreștere, diminuare, împuținare, reducere, scădere, <livr.> deperdiție, diminuție, <rar> descaladare, <înv.> puținare. În ultimul timp se observă o micșorare a numărului fumătorilor. 2 diminuare, reducere, ușurare. Ridicarea în aer a unui balon depinde de micșorarea lestului. 3 reducere, scăzământ. Dacă plătești impozitul în primele trei luni ale anului, ți se face o micșorare de câteva zeci de lei. 4 ieftinire, reducere, scădere. La sfârșitul anului s-a constatat o micșorare a prețurilor la unele alimente. III (indică intensitatea) 1 alinare, amortizare, atenuare, calmare, descensiune, descreștere, diminuare, domolire, estompare, liniștire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare, <rar> alin², <fig.> diluare, <fig.; înv.> slobozire. Micșorarea zgomotului de afară se datorează instalării termopanelor la ferestre. 2 încetinire, reducere. Înainte de a intra într-o curbă, este obligatorie micșorarea vitezei mașinii. 3 coborâre, descensiune, descreștere, scădere. Se anunță o micșorare bruscă a temperaturii în zona montană. IV (indică durata) descreștere, reducere, scădere, scurtare. Toamna, are loc micșorarea zilei. V (indică valoarea, calitatea) 1 diminuare, scădere, <fig.> știrbire, <fig.; înv.> știrbitură. Critica poate juca un rol important în micșorarea valorii unei opere. 2 (înv.) v. Smerenie. Umilință.

MICȘORARE s. 1. descreștere, reducere, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. prescurtare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 4. descreștere, diminuare, împuținare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. încetinire, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 7. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 8. ieftinire, reducere, scădere. (~ prețurilor.) 9. reducere, scăzămînt. (O ~ la impozite.)

micșorare s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. SMERENIE. UMILINȚĂ.

MICȘORA vb. v. diminua, înjosi, scădea, smeri, umili.

MICȘORA vb. 1. v. descrește. 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. reduce. 6. v. împuțina. 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. v. încetini. 9. v. atenua. 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. v. ieftini. 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

micșora vb. 1. I (indică dimensiunea) 1 tr., refl. a descrește, a (se) diminua, a (se) reduce, a scădea, <pop.> a (se) mici, <fam.> a (se) pitici, <reg.> a scăpăta, <fig.; pop.> a se pișca. Spre seară, coborând spre asfințit, globul soarelui se micșorează. 2 refl. (despre inflamații, excrescențe etc.) a descrește, a regresa, <rar> a se trage. Abcesul a început să se micșoreze. 3 tr., refl. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, <înv. și reg.> a (se) strâmta. În ultimii ani pădurile s-au micșorat. 4 tr. (compl. indică texte, scrieri etc.) a prescurta, a reduce, a scurta. Din cauză că articolul era prea mare, autorul a fost nevoit să micșoreze textul pentru a-l putea publica. II (arată cantitatea) 1 tr., refl. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, <pop.> a (se) mici, <fam.> a sărăci, <înv.> a (se) puțina. Numărul fumătorilor se micșorează continuu. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică greutăți, poveri, încărcături etc.) a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. Pentru ca un balon să se ridice în aer trebuie să se micșoreze cantitatea de lest. 3 tr., refl. (despre prețuri) a coborî, a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea, <reg.> a se lesni. Prețurile la unele alimente s-au micșorat. 4 refl. (despre valori, fapte, situații etc.) a se împuțina, a se rări, a se reduce, a scădea, <reg.> a scăpăta. Recompensele bănești s-au micșorat. S-a constatat că infracțiunile s-au micșorat. 5 intr. a lăsa, a reduce, a scădea. Întrucât marfa nu se vindea, producătorii au micșorat din preț. 6 tr. (compl. indică pedepse, condamnări, amenzi etc.) a coborî, a reduce, a scădea, <înv. și pop.> a ușura, <fig.> a îndulci. În urma recursului, judecătorul i-a micșorat pedeapsa. 7 tr. (compl. indică valori, rații etc.) a reduce, a scădea, <pop.> a mici, <fig.; înv.> a îngusta. Băncile au micșorat creditele. III (indică intensitatea) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică fenomene ale naturii ori sociale, șocuri, zgomote etc.) a (se) alina, a (se) amortiza, a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) estompa, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, <pop. și fam.> a (se) astâmpăra, <pop.> a se lăsa, a (se) ogoi, <reg.> a îngădui, a se nestoia, <fig.> a (se) dilua, a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia, a (se) pacifica, a (se) subția, <fig.; rar> a amorți, a se slei, <fig.; înv.> a se slobozi. Zgomotul de afară s-a micșorat în urma instalării termopanelor la ferestre. 2 tr. a încetini, a reduce, <fig.; fam.> a muia. Șoferii micșorează viteza mașinii la curbe. 3 refl. (despre temperatură) a coborî, a descrește, a scădea. După tratament, temperatura bolnavului s-a micșorat. 4 refl. (despre foc, flăcări) a se învălui, a scădea. Focul ardea bine, dar, din când în când, se micșora la adierile vântului. IV refl. (indică durata) a descrește, a se diminua, a se reduce, a scădea, a se scurta, <pop.> a se mici. Primăvara, noaptea se micșorează, iar ziua crește. V (indică valoarea, calitatea) 1 tr. (compl. indică valoarea, calitatea etc. cuiva sau a ceva) a diminua, a scădea, <fig.> a știrbi. Nimic nu-i poate micșora reputația. 2 refl. (înv.; despre oameni) v. Înjosi. Ploconi. Umili. 3 tr. (compl. indică oameni) v. Înjosi. Umili. 4 refl. (despre oameni) v. Smeri. Umili.

micșora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCĂDEA. SMERI. UMILI.

MICȘORA vb. 1. a descrește, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

Micșorare ≠ creștere, mărire, sporire

A micșora ≠ a majora

A (se) micșora ≠ a (se) lungi, a (se) mări, a crește, a spori, a (se) urca

MICȘORARE s. f. Acțiunea de a (s e) m i c ș o r a și rezultatul ei; (rar) micire. Reducere, diminuare a dimensiunii. Cf. m i c ș o r a (I). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D.,BARCIANU, V., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. ♦ (Învechit) însușirea de a fi mic (I) Au năvălit mulțime multă la mănăstire și nu mai încăpea pentru strîmtoarea și micșorarea locului. MINEIUL (1 776), 181^r2/13. Acest feli zidiri care nu să pun la samă din pricina micșurării lor. AMFILOHIE, f. 300^v/10. Și alte multe ce avea. . . le-am văzut întru acest sătucean, pe care harta nici că îl are, pentru micșorarea lui. GOLESCU, Î. 129, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. II. Reducere a duratei; scădere. Cf. m i c ș o r a (II). Cf. DDRF. III. Reducere, scădere a cantității, a numărului, a plafonului. Cf. m i c ș o r a (III). Scădearea (micșurarea HD) dzilelor meale spure mie. PSALT. 209. De-are vria, de n-are vria, giudețul iaste datoriu să micșureadze certaria celui mic. . . ce să dzice micșuraria certării. PRAV. 261. Să aibă . . . deplin numărul de breslași fără micșurare (a. 1814). URICARIUL, IV, 186/5. Micșorarea consumurilor specifice, micșorarea pierderilor de fabricație. LEG. EC. PL. 205, cf. 425. ♦ (Cu determinări ca „preț”, „tarif” etc.) Ieftinire. Micșorarea tarifelor la mărfuri. ♦ (Învechit) Micșorarea prețului monedei = devalorizare. Cheltuiala vieții. . . după scumpetea de acum și micșurarea prețului monedei (a. 1 815). URICARIUL, IV, 118/16. IV. Diminuare, atenuare, slăbire, scădere a intensității. Cf. m i c ș o r a (IV). Micșorarea luminii. V. (Învechit, în sintagma) Micșorarea sufletului = deprimare, descurajare, deznădejde. Și grăi Moisi. . . fiilor lu Israil și nu ascultară pre Moisi de micșorarea sufletului (d i n p r i c i n a d e z n ă d e j d i i B 1938, 64) și de faptele ceale greale. BIBLIA (1688), 42²/55. Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri, i-au rădicat cu totul pofta mîncârii. DRĂGHICI, R. 73/5. I-au dat un oarecare curaj și. . . înălța mulțămiri cătră Dumnezău, câindu-să pentru micșurarea sufletului său. id. ib. 116/12.1. VI. (Rar) Smerenie, umilință. Cf. m i c ș o r a (V I). Miluiaște-mă, Doamne, vedzi smerenia (micșurarea H) mea. PSALT. 13, cf. 52, BARCIANU, V. 2. (Învechit) Diminuare a valorii, a prestigiului (cuiva sau a ceva); știrbire; înjosire. Cf. m i c ș o r a (V 2). Cum va suferi micșurarea sîngur-născutului său fiiu cerescul împărat? DOSOFTEI, V. S. noiembrie 147^r/10. La oamenii mari, cu greu să poate răbda acelea ce aduc micșurare și uitare cinstii numelui lor. N. COSTIN, L. 330. Legiuim paza acestui privilegiu nesmintit, fără cît de puțină micșurare (a. 1814). URICARIUL, I. 36. ♦ Situație umilă, modestă (a cuiva). Măcar că eu am fost mai mic și mai netrebnic decît toți. . ., Dumnezeu n-au căutat la micșorarea și netrebnicia mea. ANTIM, P. 4. VII. (Rar) Exprimare a diminutivului. Sufixul latinesc „uceus” . . . se întrebuințează. . . spre micșurare. CONV. LIT. XI, 218. – Pl.: micșorări. - Și: (învechit și popular) micșuráre, (învechit) micșuríre (PRAV. 340) s. f. – V. micșora.

MICȘORA vb. I. (De obicei în opoziție cu m ă r i¹) I. T r a n z. și r e f l. (Cu sens dimensional) A face sau a deveni (mai) mic (I); a (se) mici¹ (1). Că nu puiu înaintea noastră steale înșălătoare nici lună ce creaște și se mai micșoreaște (a. 1633). GCR I, 83/39. De va . . . micșura hotarul vecinului său . . . să-și piardză lucrul și osteneala ce va fi făcut. EUSTRATIE, ap. GCR I, 119/30. Ochii și-i mai micșoresc Și-i strîng parcă-s de durez. MUMULEANU, C. 134/12. Au înfipt în pămînt un lemn care sta drept în sus și cu cît să apropie soarile cătră amiazăzi, cu atîta să micșura umbra lemnului. DRĂGHICI, R. 151/2, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. , CIHAC, I, 163, DDRF. Se retrase în fundul banchetei și micșora privirea. C. PETRESCU, C. V. 23. Pașii celui din spate s-au apropiat de tot. Goldenberg se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. Cînd i se micșora inima, cînd îi creștea, înghimpîndu l. SADOVEANU, M. C. 204. Deivos ridică din umeri întrebător și micșorîndu-și ochii mari se arătă nedumerit. CAMIL PETRESCU, O. III, 149. Dracu. . . face din lemn un lup cît o casă de mare . . . D[umne]zea . . . povățui pe dracu să-l mai micșureze. ȘEZ. V, 158. S-a mărit măgarul, s-a micșorat samarul, se zice despre un copil care a crescut și i-au rămas hainele mici. Cf. ZANNE, P. I, 536. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau, se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ◊ F i g. Fiecare om poartă într-însul copilăria sa, micșorată, ce e drept, înghesuită de atîtea impresii și idei noi. DELAVRANCEA, T. 11. ◊ (Cumulează și ideea de cantitate) Aciia . . . este o apă mică curgătoare, pe care cu meșteșug prin închidere de porți, ca cu o stavilă, o măresc și o micșoresc. GOLESCU, Î. 96. Apa s-a micșorat. POLIZU. II. R e f l. (Cu sens durativ) A dura (mai) puțin, a scădea (în timp); a se mici¹ (2). Cf. m i c (III). Cf. PONTBRIANT, D. III. T r a n z. și r e f l. (Cu sens cantitativ) A face sau a deveni mai mic (IV); a (se) mici¹ (3), a (se) reduce, a scădea; s p e c. a (se) reduce ca număr, ca plafon. Spâșeaște-me Doamne . . . că micșiurară-se deadevearele fii oamerilor. PSALT. 17. Scurtat-ai (micșurat-ai H, î m p u ț i n a t – a i C²) dzilele vreamiei lui. ib. 187. Nu va putia giudețul nice într-un chip să mai micșureadze certaria ce să dă la sodomie. PRAV. 210, cf. 294. Lui Antiohi Vodă au rămas rană nevendecată, că i s-au și schimbat lucrurili și i s-au micșurat schivernisala. NECULCE,177, cf. BELDIMAN, E. 46/1. Departe de a se micșura numărul jertvelor, el încă au mai crescut. AR (1 829), 130²/4. De vor sta oile prea mult pe un lan de grîu, îl vatămă și micșurează rodul. I. IONESCU, C. 47/16. Începură a striga: – Să micșureze dâjdiile! NEGRUZZI, S. I, 154. A micșora prețul. PONTBRIANT, D. IV. R e f l. (Cu sens intensiv) A deveni (mai) puțin intens, (mai) slab, (mai) scăzut; a se mici¹ (4). Cf. m i c (V). Că den întrebarea lui încredințară-se că să iaste o credință, ea se și măreaște și micșurează. CORESI, EV. 252. Oricît gem ș-oricît suspin Rău-mi nu se micșorește. VĂCĂRESCU, P. 194/3. Dulcea paserei cîntare ce treptat se micșurează. NEGRUZZI, S. II, 15. Durerea s-a micșorat. PONTBRIANT, D., cf. CIHAC, I, 163. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I, 174. La răspîntii micșora viteza, suna și vira cu prudență. V. ROM. octombrie 1 954,100. V. 1. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) umili; a (se) smeri; a (se) mici¹ (5). Aude D[umne]zeul și pleacă (mai micșura-i-va H) ei. PSALT. 106. Cine să va înălța pre sine, micșura-să-va. N. TEST. (1 648), 30^r/17. Ce voi micșurați pre surumani, au nu bogații cu putearea lor vă nădușesc pre voi și vă trag pre voi la leage? ib. 177^r/28, cf. BELDIMAN, N. P. II, 165/12, LB, POLIZU, BARCIANU, V., CIHAC, I, 163, DDRF. 2. T r a n z. (Învechit și popular) A aduce o diminuare însemnătății, valorii, prestigiului (cuiva sau a ceva); a știrbi. Cf. m i c (VI 1). Înmicșurat-ai (m a i micșurași-l H) el cu neșchitu ceva de îngeri. PSALT. 11. Micșurează numele lui Hristos (ce se zice de-l face mic). CORESI, EV. 496. Cu puținel îl micșură pre îns mai mic decăt îngerii, adecă pre om (a. 1 643). BV I, 139. Pune-vom ceia ce vom putea nevoință, însă nu că doară scrisorile altora de greșite să le arătăm sau în cevaș cinstea, ostenințelor lor să micșurăm. CANTEMIR, HR. 484. (În context figurat) Bradul surpa teiul Cinstea micșorîndu-i. TEODORESCU, P. P. 353. ◊ R e f l. p a s. Cu aceasta nu să micșurează destoiniciia ceștii cărți. N. TEST. (1 648), 199^v/14. ♦ R e f l. Cît să slăbește sau să micșureadză cinstea stăpînului, îndată să și lasă și aleargă sluga la altul, care-i vede că-i mai cu puteri. NECULCE, L. 162, cf. 148. ♦ R e f l. A decădea din rang, din importanță. Că. . . mai micșurămu-ne de toate limbile și sem smeriți prespre tot pămîntul astădzi dereptu păcatele noastre. PSALT. 328. De la o vreme încoace această breaslă s-au fost micșurat încăpînd aemu la această breaslă din oameni proști. GHEORGACHI, LET. III, 293/16, cf. CIHAC, I, 163. ♦ R e f l. A se înjosi. Niciodată nu se va micșora un franțez să slujească pe lîngă o căpetenie de corsari. CR (1830), 32¹/6. - Prez. ind.: micșorez. – Și: (învechit și popular) micșura vb. I; micșori (prez. ind. micșoresc) vb. IV. – V. m i c ș o r.

MICȘORI vb. IV v. micșora.

MICȘURA vb. I v. micșora.

MICȘURARE s. f. v. micșorare.

MICȘURÍRE s. f. v. micșorare.