opțiuni
  • info

15 definiții pentru majora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.

majora vt [At: IORDAN, L. R. 465 / Pzi: ~rez / E: fr majores] 1 (C. i. prețuri, impozite etc.) A mări. 2 (Rar) A pune pe cineva în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.

MAJORA vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].

MAJORA vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)

A MAJORA ~ez tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer

*majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze

majora (a ~) vb., ind. prez. 3 majorează

majora vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 sg. și pl. majorează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

A majora ≠ a micșora

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.

Intrare: majora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • majora
  • majorare
  • majorat
  • majoratu‑
  • majorând
  • majorându‑
 singular plural
  • majorează
  • majorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • majorez
 (să)
  • majorez
  • majoram
  • majorai
  • majorasem
a II-a (tu)
  • majorezi
 (să)
  • majorezi
  • majorai
  • majorași
  • majoraseși
a III-a (el, ea)
  • majorează
 (să)
  • majoreze
  • majora
  • majoră
  • majorase
plural I (noi)
  • majorăm
 (să)
  • majorăm
  • majoram
  • majorarăm
  • majoraserăm
  • majorasem
a II-a (voi)
  • majorați
 (să)
  • majorați
  • majorați
  • majorarăți
  • majoraserăți
  • majoraseți
a III-a (ei, ele)
  • majorează
 (să)
  • majoreze
  • majorau
  • majorară
  • majoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

majora, majorezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.