MICI, micesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) micșora. – Din mic.

mici¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: mic] (Pop) 1-2 vtr (Cu sens dimensional) A (se) micșora (1). 3 vr A se gârbovi. 4 vr (Mar) A se chirci. 5 vr (Cu sens durativ) A se micșora (3). 6-7 vtr (A face să scadă sau) a scădea. 8-9 vtr (A face să devină sau) a deveni mai puțin intens. 10-11 vtr A (se) umili.

MICI, micesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) micșora. – Din mic.

MICI, micesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se face mai mic, a se micșora. Dacă iei din ea, se mărește; Dacă pui, se micește (Groapa). GOROVEI, C. 182. ◊ Tranz. De n-aș mici eu în oameni durerile cele rele, N-ar mai suferi cu anii a răbda necazuri grele. PANN, P. V. II 23.

A MICI ~esc tranz. pop. A face să se micească; a micșora; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din mic

A SE MICI mă ~esc intranz. pop. A deveni (mai) mic; a se micșora; a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din mic

mici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. micesc, 3 sg. micește, imperf. 1 miceam; conj. prez. 1 sg. să micesc, 3 să micească

mici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. micesc, imperf. 3 sg. micea; conj. prez. 3 să micească

mici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. micesc, imperf. 3 sg. micea; conj. prez. 3 sg. și pl. micească

MICI vb. 1. v. micșora. 2. a descrește, a se micșora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.)

MICI vb. v. smeri, umili.

MICI vb. 1. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 2. a descrește, a se micșora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.)

mici vb. v. SMERI. UMILI.

MIC!¹ vb. IV. 1. T r a n z. și r e f l. (Cu sens dimensional) A (se) micșora (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., BARCIANU, V. Pe la Deda, ramurile munților se micesc și se prefac în dealuri. MOLDOVAN, Ț. N. 306. Haida lele să fugim Unde-om putea să trăim Că aicea nu-i de trăit Că satul ni s-a micit. DOINE, 267, cf. ALR II 2 501/310, 316. Dacă iei din ea se mărește; Dacă pui, se micește (Groapa). GOROVEI, C. 182. ♦ R e f l. A se gîrbovi, a se cocîrja. Pălinca . . . îi în bufet. . . – N-ajung pînă acolo, mîrîi bătrînă. Ori nu vezi că m-am micit? T. POPOVICI, SE. 250. ♦ Refl. (Maram.) A se închirci. (T r a n z.) Coarnele-i l'e-o rătundzît, Pâru-i l-o buzurluit, Pulpa i-o mnicit.. T. PAPAHAGI, M. 135. 2. Refl. (Cu sens durativ) A se micșora (II). S-a mai mńicit ziua. T. DINU, Ț. O. 137. 3. T r a n z. și r e f l. A (se) micșora (II). Ar fi cu necuviință, ba pot zice cu nedrept, de a mici pentru anul 1864 salariile amploaiaților. BARIȚIU, P. A. III, 239. 4. Refl. (Cu sens intensiv) A (se) micșora (IV). (T r a n z.) De n-aș mici eu în oameni durerile cele rele, N-ar mai suferi cu anii a răbda necazuri grele. PANN, P. V. II, 23/23. T r a n z. și refl. A (se) micșora (V 1).Cf. BARCIANU. - Prez. ind.: micesc. – V. m i c.