13 definiții pentru descurajare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCURAJARE, descurajări, s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea unei persoane care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja.

descurajare sf [At: MACEDONSKI, O. IV 11 / Pl: ~jări / E: descuraja] 1 Pierdere a curajului Si: descurajat1. 2 Stare a celui care și-a pierdut curajul. 3 Deprimare.

DESCURAJARE, descurajări, s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja.

DESCURAJARE s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare, deznădejde. După vreo două săptămîni te-a cuprins o descurajare, o silă de tot ce era în jurul tău. PAS, Z. I 298. Pleca cu un gest greu de descurajare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 21. Să vorbim de aceia... pe cari descurajarea nu i-a culcat încă la pămînt. MACEDONSKI, O. IV 11.

DESCURAJARE s.f. Acțiunea de a descuraja și rezultatul ei; demoralizare, descumpănire. [< descuraja].

*descurajáre f. Acțiunea de a saŭ de a te descuraja, perderea curajuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descurajare s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări

descurajare s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări

descurajare s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCURAJARE s. demoralizare, depresiune, deprimare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~.)

DESCURAJARE s. demoralizare, depresiune, deprimare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~.)

Intrare: descurajare
descurajare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descurajare
  • descurajarea
plural
  • descurajări
  • descurajările
genitiv-dativ singular
  • descurajări
  • descurajării
plural
  • descurajări
  • descurajărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descurajare, descurajărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) descuraja. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: încurajare
    • 1.1. prin extensiune Starea unei persoane care și-a pierdut curajul. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote După vreo două săptămîni te-a cuprins o descurajare, o silă de tot ce era în jurul tău. PAS, Z. I 298. DLRLC
      • format_quote Pleca cu un gest greu de descurajare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 21. DLRLC
      • format_quote Să vorbim de aceia... pe cari descurajarea nu i-a culcat încă la pămînt. MACEDONSKI, O. IV 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi descuraja DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.