mazilit¹ sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II², 48 / Pl: (nob) ~uri / E: mazili] 1-2 Mazilie (1-2). 3 (Fig) Alungare.

mazilit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mazili] 1 (D. domnii țărilor românești) Scos din scaun Si: detronat. 2 (D. boieri) Scos din funcție Si: destituit.

MAZILIT, -Ă, maziliți, -te, adj. (Învechit, despre domni, mitropoliți etc.) Detronat, scos din scaun sau din slujbă, destituit.

MAZILIT s.n. (Mold.) Mazilire. Moldovenii cum li-i firea de sînt gata la gîlcevit, ales la mazilitul domnilor. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: mazili. Vezi și mazil, mazili, mazilie, mazilime.

mazilesc, ~ească [At: (a. 1741) URICARIUL, II, 29/20 / Pl: ~ești / E: mazil + -esc] 1 a Care aparține mazililor. 2 a Care se referă la mazili. 3 sma (Reg) Dans popular în ritm de brâu. 4 sfa Melodie după care se execută mazilescul (3).

mazili [At: (cca 1650) GCR I, 149/3 / Pzi: ~lesc / E: mazil] 1 vt A scoate din scaun pe un domnitor, pe un patriarh etc. Si: a detrona. 2 vt A îndepărta din boierie sau din slujbă pe un boier sau pe un înalt funcționar. 3 vt (Fig) A alunga. 4 vr (Mun; Olt) A se îmbogăți. 5 vr (Mun; Olt) A deveni mofturos.

MAZILI, mazilesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndepărta din domnie, a detrona; a scoate dintr-un post, dintr-o slujbă. Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185. Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ Refl. pas. Miron șezu în Polonia mai bine de un an pînă cînd se mazili Dumitrașcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. BĂLCESCU, O. I 186. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON, C. 137. ♦ (Azi, glumeț, cu privire la funcționari) A îndepărta dintr-o funcție, a destitui. E mai de oaie cu șeful; îl mazilesc; să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78. ◊ Fig. A alunga, a îndepărta. Tu cați să mă mazilești din inima copilei. ALECSANDRI, T. 1233.

A MAZILI ~esc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil

MAZILI vb. (Mold., ȚR) A detrona, a îndepărta din funcție. A: Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazilești pre acel domn harnic. NECULCE. B: Și-au domnit ani 8 si l-au mazilit turcii. R. POPESCU; cf. IST. ȚR. Etimologie: mazil + suf. -i. Vezi și mazil, mazilie, mazilime, mazilit.

mazilì v. 1. a destitui, vorbind de Domnii vechiului regim (mai ales din epoca fanariotă): adevăr e c’ai chitit, pân’a nu fi mazilit..? AL.; 2. a revoca, vorbind de un funcționar (din aceeaș epocă): am auzit că sa mazilit ispravnicul de Teleorman FIL.; 3. fig. a alunga, a îndepărta: tu cauți să mă mazilești din inima copilei AL.

2) mazilésc v. tr. (d. mazil). Vechĭ. Azĭ fam. și iron. Destituĭ, revoc.

mazili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilesc, 3 sg. mazilește, imperf. 1 mazileam; conj. prez. 1 sg. să mazilesc, 3 să mazilească

mazili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilesc, imperf. 3 sg. mazilea; conj. prez. 3 să mazilească

mazili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilesc, imperf. 3 sg. mazilea; conj. prez. 3 sg. și pl. mazilească

MAZILIT adj. (POL., IST.) detronat. (Domnitor ~.)

MAZILIT s. v. demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.

MAZILIT s. v. detronare.

mazilit s. v. DEMITERE. DESTITUIRE. ÎNDEPĂRTARE. SCOATERE.

MAZILIT s. detronare, mazilire, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.)

MAZILIT adj. detronat. (Domnitor ~.)

MAZILI vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)

MAZILI vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.

MAZILI vb. a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)

mazili vb. v. DEMITE. DESTITUI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE.

mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o funcție; a muta disciplinar

MAZILÍT¹ s. n. Mazilire. Moldovenii, cum li-i firea de sînt gata la gîlcevit, ales la mazîlitul domnilor. . . , fac și ei atunce calabalîc cît pot. N. COSTIN, LET. II², 48, cf. LM, ȘIO II₁ 255. - V. mazili.

MAZILÍT², -Ă adj. (Despre domnii țărilor românești) Scos din scaun, detronat; (despre boieri) scos din funcție, destituit. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Domnul mazilit lucrase însă și pe lîngâ Poartă, pentru a obține iertarea sultanului. XENOPOL, I. R. V, 45. - Pl.: maziliți, -te. – V. mazili.

MAZILI vb. IV. 1. T r a n z. A scoate din scaun, a detrona (pe un domnitor, pe un patriarh etc.) ; a îndepărta din boierie sau din slujbă (pe un boier). Acum nu pot ca să mazilească pre unul dintre dînșii. HERODOT (1 645), 404, cf. 392. Iar fiind așa blînd, l-au mazilit de împărăție și au pus în locul lui pre frate-său (cca 1650). GCR I, 149/34. Și au domnit ani 8 și l-au mazilit turcii (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 182/29, cf. 110/12. Într-acest an fiind logofăt-mare Iordache Krețulescul, l-au mazălit măria sa și au pus logofăt-mare pre Matei Fâlcoianul. R. POPESCU, ap. MAG. IST. IV, 128/14. Le era frică de turci. . . să nu le găsească vreo pricină, să-i mazălească. IST. Ț. R. 37. Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazilești pre acel domn harnic. NECULCE, L. 19, cf. 25, 134. Fusăși mazilit de ai săi însuși supuși la anul 1680. IST. CAROL XII, 23^v/24. Pre Iracleoma după șase luni l-au măzălit senatul. ȘINCAI, HR. I, 126/2. Și domnind și atunci numai 13 zile. . . I-au mazălit. ZILOT, CRON. 65. Voiți să mă maziliți, ca să puneți în locul meu pe vreunul dintre Șuți? FILIMON, O. I, 171. Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șepte ani, hait – maziliți! ALECSANDRI, T. 47. Adevărul graiurilor sale îl hotărî să mazilească pe Alexandru vodă. ISPIRESCU, M. V. 9. Săpase acolo prin bani pe fratele său, și hotărîse pe turci să-l mazilească pe acesta. XENOPOL, I. R. V, 12, cf. 125. El își trimise la țarigrad „demisia”, adică rugămintea de-a fi mazilit. C. GANE, TR. V. 125. Îi pun în sarcină niște cărți, pe care Duca le-ar fi scris lor, într-o vreme cînd împărăția i-a retras încrederea, mazilindu-l. SADOVEANU, O. X, 298. Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpârâție? ALECSANDRI, P. P. 210. (Refl. pas.) În scurtă vreme dup-acie să mazili și vizirul Boltagiul de la Poartă. NECULCE, L. 180. Acesta mazilindu-se prin intrigile lui Brîncoveanu. . . , se trase la Constantinopol. NEGRUZZI, S. II, 140. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON, O. I, 168. ◊ (Familiar, glumeț) Cu siguranță că ai să fii mazilit. Te sfătuiesc să lași orice ambiție la o parte, să te înapoiezi numaidecît și să-ți ceri iertare, ULIERU, C. 98. E mai de oaie cu șeful: îl mazilesc, să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78. (Refl. pas.) Într-o bună dimineață el se trezi dat afară și – ca toți funcționarii români ce se mazilesc – Manolaș se făcu advocat. I. NEGRUZZI, S. I, 355. ♦ F i g. A alunga, a îndepărta. Tu cați să mă mazilești din inima copilei. ALECSANDRI, T. 1 233. 2. R e f l. (Prin Munt., Olt.) A se îmbogăți, a se boieri, a se ciocoi; a deveni mofturos. Cf.RĂDULESCU-CODIN, CIAUȘANU, GL., TOMESCU, GL. - Prez. ind.: mazilesc. – V. mazil.