opțiuni
  • info

19 definiții pentru concedia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.

CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.

concedia vt [At: COSTINESCU / P: ~di-a / V: ~nged~ / Pzi: ~iez / E: fr congédier] 1 (Iuz) A da cuiva (unui funcționar etc.) un concediu (1). 2 A îngădui cuiva să se retragă. 3 A da afară. 4 A demite.

CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a scoate, a îndepărta din serviciu, a da afară. V. demite, destitui. Citi malițios decretul prin care deputații și senatorii erau concediați. PAS, Z. IV 189. 2. (Franțuzism rar) A îngădui (cuiva) să se retragă, a pofti (pe cineva) să iasă, să plece; a îndepărta. – Pronunțat: -di-a.

CONCEDIA vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. congédier].

CONCEDIA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr. congédier)

A CONCEDIA ~ez tranz. A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congédier

concedià v. a da drumul cuiva, a ordona să se retragă.

congedia v vz concedia

*concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.

*congediéz v. tr. (fr. congédier). Daŭ congediŭ, dau drumu din serviciŭ. Daŭ voĭe saŭ fac semn să se ducă. – Fals concediez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. concediez (desp. -di-ez), 3 concediază, 1 pl. concediem; conj. prez. 1 sg. să concediez, 3 să concedieze; ger. concediind (desp. -di-ind)

concedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 concediază, 1 pl. concediem (-di-em); conj. prez. 3 să concedieze; ger. concediind (-di-ind)

concedia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. concediez, 3 sg. și pl. concediază, 1 pl. concediem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. concedieze; ger. concediind (sil. -di-ind)

concedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. concediază, 1 pl. concediem, ger. concediind)

concediez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCEDIA vb. 1. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 2. a disponibiliza. (A ~ o parte din personal.)

CONCEDIA vb. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.)

A concedia ≠ a angaja

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A CONCEDIA a da pașaportul, a pune (pe cineva) pe liber / pe verde, a restructura, a scoate din pâine, a zbura.

Intrare: concedia
  • silabație: -di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concedia
  • concediere
  • concediat
  • concediatu‑
  • concediind
  • concediindu‑
 singular plural
  • concediază
  • concediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concediez
 (să)
  • concediez
  • concediam
  • concediai
  • concediasem
a II-a (tu)
  • concediezi
 (să)
  • concediezi
  • concediai
  • concediași
  • concediaseși
a III-a (el, ea)
  • concediază
 (să)
  • concedieze
  • concedia
  • concedie
  • concediase
plural I (noi)
  • concediem
 (să)
  • concediem
  • concediam
  • concediarăm
  • concediaserăm
  • concediasem
a II-a (voi)
  • concediați
 (să)
  • concediați
  • concediați
  • concediarăți
  • concediaserăți
  • concediaseți
a III-a (ei, ele)
  • concediază
 (să)
  • concedieze
  • concediau
  • concediară
  • concediaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • congedia
  • congediere
  • congediat
  • congediatu‑
  • congediind
  • congediindu‑
 singular plural
  • congediază
  • congediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • congediez
 (să)
  • congediez
  • congediam
  • congediai
  • congediasem
a II-a (tu)
  • congediezi
 (să)
  • congediezi
  • congediai
  • congediași
  • congediaseși
a III-a (el, ea)
  • congediază
 (să)
  • congedieze
  • congedia
  • congedie
  • congediase
plural I (noi)
  • congediem
 (să)
  • congediem
  • congediam
  • congediarăm
  • congediaserăm
  • congediasem
a II-a (voi)
  • congediați
 (să)
  • congediați
  • congediați
  • congediarăți
  • congediaserăți
  • congediaseți
a III-a (ei, ele)
  • congediază
 (să)
  • congedieze
  • congediau
  • congediară
  • congediaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concedia, concediezverb

  • 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: destitui elibera antonime: angaja
    • format_quote Citi malițios decretul prin care deputații și senatorii erau concediați. PAS, Z. IV 189. DLRLC
  • 2. rar A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: îndepărta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.