14 definiții pentru mazili


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.

mazili [At: (cca 1650) GCR I, 149/3 / Pzi: ~lesc / E: mazil] 1 vt A scoate din scaun pe un domnitor, pe un patriarh etc. Si: a detrona. 2 vt A îndepărta din boierie sau din slujbă pe un boier sau pe un înalt funcționar. 3 vt (Fig) A alunga. 4 vr (Mun; Olt) A se îmbogăți. 5 vr (Mun; Olt) A deveni mofturos.

MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndepărta din domnie, a detrona; a scoate dintr-un post, dintr-o slujbă. Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185. Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ Refl. pas. Miron șezu în Polonia mai bine de un an pînă cînd se mazili Dumitrașcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. BĂLCESCU, O. I 186. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON, C. 137. ♦ (Azi, glumeț, cu privire la funcționari) A îndepărta dintr-o funcție, a destitui. E mai de oaie cu șeful; îl mazilesc; să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78. ◊ Fig. A alunga, a îndepărta. Tu cați să mă mazilești din inima copilei. ALECSANDRI, T. 1233.

A MAZILÍ ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil

mazilì v. 1. a destitui, vorbind de Domnii vechiului regim (mai ales din epoca fanariotă): adevăr e cai chitit, pâna nu fi mazilit..? AL.; 2. a revoca, vorbind de un funcționar (din aceeaș epocă): am auzit că sa mazilit ispravnicul de Teleorman FIL.; 3. fig. a alunga, a îndepărta: tu cauți să mă mazilești din inima copilei AL.

mazilesc, ~ească [At: (a. 1741) URICARIUL, II, 29/20 / Pl: ~ești / E: mazil + -esc] 1 a Care aparține mazililor. 2 a Care se referă la mazili. 3 sma (Reg) Dans popular în ritm de brâu. 4 sfa Melodie după care se execută mazilescul (3).

2) mazilésc v. tr. (d. mazil). Vechĭ. Azĭ fam. și iron. Destituĭ, revoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mazilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 mazileáscă

mazilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. și pl. mazileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAZILÍ vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)

MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.

MAZILI vb. a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)

mazili vb. v. DEMITE. DESTITUI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o funcție; a muta disciplinar

Intrare: mazili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mazili
  • mazilire
  • mazilit
  • mazilitu‑
  • mazilind
  • mazilindu‑
singular plural
  • mazilește
  • maziliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mazilesc
(să)
  • mazilesc
  • mazileam
  • mazilii
  • mazilisem
a II-a (tu)
  • mazilești
(să)
  • mazilești
  • mazileai
  • maziliși
  • maziliseși
a III-a (el, ea)
  • mazilește
(să)
  • mazilească
  • mazilea
  • mazili
  • mazilise
plural I (noi)
  • mazilim
(să)
  • mazilim
  • mazileam
  • mazilirăm
  • maziliserăm
  • mazilisem
a II-a (voi)
  • maziliți
(să)
  • maziliți
  • mazileați
  • mazilirăți
  • maziliserăți
  • maziliseți
a III-a (ei, ele)
  • mazilesc
(să)
  • mazilească
  • mazileau
  • mazili
  • maziliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mazili

  • 1. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi familiar) a destitui dintr-o funcție pe cineva.
    exemple
    • Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47.
      surse: DLRLC
    • Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185.
      surse: DLRLC
    • Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Miron șezu în Polonia mai bine de un an pînă cînd se mazili Dumitrașcu Cantacuzino, succesorul Duchii vv. BĂLCESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman. FILIMON, C. 137.
      surse: DLRLC
    • E mai de oaie cu șeful; îl mazilesc; să știi că-l mazilesc. DAVIDOGLU, M. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mazil
    surse: DEX '98 DEX '09