mazilit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mazili] 1 (D. domnii țărilor românești) Scos din scaun Si: detronat. 2 (D. boieri) Scos din funcție Si: destituit.

MAZILIT, -Ă, maziliți, -te, adj. (Învechit, despre domni, mitropoliți etc.) Detronat, scos din scaun sau din slujbă, destituit.

MAZILIT adj. (POL., IST.) detronat. (Domnitor ~.)

mazilit², -ă adj. 1 (polit.; despre monarhi) detronat, <fig.; înv.> doborât. Regele mazilit a luat calea exilului. 2 fig. (despre persoane care ocupă o funcție, o demnitate) destituit, îndepărtat, revocat, scos², <fig.> detronat, <fig.; fam.> debarcat. Consilierul mazilit s-a întors la profesia de bază.

MAZILIT adj. detronat. (Domnitor ~.)

MAZILÍT², -Ă adj. (Despre domnii țărilor românești) Scos din scaun, detronat; (despre boieri) scos din funcție, destituit. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Domnul mazilit lucrase însă și pe lîngâ Poartă, pentru a obține iertarea sultanului. XENOPOL, I. R. V, 45. - Pl.: maziliți, -te. – V. mazili.