10 definiții pentru detronare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DETRONARE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona. – V. detrona.
DETRONARE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona. – V. detrona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
detronare sf [At: CR (1832), 3141/28 / V: (îrg) dest~ / Pl: ~nări / E: detrona] 1 Înlăturare a unui monarh de la domnie Si: (rar) detronat1 (1). 2 (Irn) Înlăturare a cuiva dintr-o funcție înaltă Si: (rar) detronat1 (2). 3 (Pex; fig) Îndepărtare a cuiva din preajmă Si: (rar) detronat1 (3). 4 Deposedare a unui sportiv de titlul de campion Si: (rar) detronat1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRONARE s. f. Acțiunea de a detrona; alungare de pe tron, scoatere din domnie. Au votat o moțiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRONARE s.f. Acțiunea de a detrona și rezultatul ei; alungare de la tron. [< detrona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destronare sf vz detronare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detronare (desp. de-tro-) s. f., g.-d. art. detronării; pl. detronări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
detronare (de-tro-) s. f., g.-d. art. detronării; pl. detronări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
detronare s. f. (sil. -tro-) → tronare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DETRONARE s. v. mazilire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DETRONARE s. mazilire, mazilit, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-tro-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
detronare, detronărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a detrona. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: mazilire
- Au votat o moțiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345. DLRLC
-
etimologie:
- detrona DEX '09 DEX '98 DN