10 definiții pentru demitere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMITERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite.
DEMITERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demitere sf [At: SBIERA, F. S. 245 / V: (înv) di~ / Pl: ~ri / E: demite] 1 (Îrg; d. ochi, sprâncene, brațe etc.) Lăsare în jos Si: demis1 (1). 2 (Trs; fig) Coborâre la un nivel inferior (într-o discuție, într-o atitudine etc.) Si: demis1 (1). 3 Destituire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMITERE, demiteri s. f. Acțiunea de a demite; destituire, concediere. Demitere din funcție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMITERE s.f. Acțiunea de a demite; destituire. [< demite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dimitere sf vz demitere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demitere s. f., g.-d. art. demiterii; pl. demiteri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demitere s. f., g.-d. art. demiterii; pl. demiteri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demitere s. f., g.-d. art. demiterii; pl. demiteri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEMITERE s. v. destituire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMITERE s. destituire, îndepărtare, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
demitere, demiterisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a demite și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: concediere destituire
- Demitere din funcție. DLRLC
-
etimologie:
- demite DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.