9 definiții pentru demitere dimitere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite.

DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite.

demitere sf [At: SBIERA, F. S. 245 / V: (înv) di~ / Pl: ~ri / E: demite] 1 (Îrg; d. ochi, sprâncene, brațe etc.) Lăsare în jos Si: demis1 (1). 2 (Trs; fig) Coborâre la un nivel inferior (într-o discuție, într-o atitudine etc.) Si: demis1 (1). 3 Destituire.

DEMÍTERE, demiteri s. f. Acțiunea de a demite; destituire, concediere. Demitere din funcție.

DEMÍTERE s.f. Acțiunea de a demite; destituire. [< demite].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demítere s. f., g.-d. art. demíterii; pl. demíteri

demítere s. f., g.-d. art. demíterii; pl. demíteri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMITERE s. destituire, îndepărtare, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcție.)

Intrare: demitere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demitere
  • demiterea
plural
  • demiteri
  • demiterile
genitiv-dativ singular
  • demiteri
  • demiterii
plural
  • demiteri
  • demiterilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dimitere
  • dimiterea
plural
  • dimiteri
  • dimiterile
genitiv-dativ singular
  • dimiteri
  • dimiterii
plural
  • dimiteri
  • dimiterilor
vocativ singular
plural

demitere dimitere

etimologie:

  • vezi demite
    surse: DEX '09 DEX '98 DN