9 intrări

Articole pe această temă:

96 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁRTOR, -Ă, martori, -e, s. m. și f. 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). ◊ Expr. Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. ◊ Expr. A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită în experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei vechi suprafețe atacate de eroziune. [Var.: (pop.) mártur, -ă s. m. și f.] – Lat. martyr. corectată

MÁRTUR, -Ă s. m. și f. v. martor.

MÁRTUR, -Ă s. m. și f. v. martor.

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.

MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.

MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.

MẮTURĂ, mături, s. f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață. ◊ Loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee folosite la confecționarea măturilor (1): a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunze late și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese. – Et. nec.

martor, ~ă smf [At: COD. VOR. 42/6 / V: (îvp) ~tur, (reg) ~e, ~ture, ~om, ~on, mator, mature, matur / Pl: ~i / E: ml martyr cf gr μάρτυς, -μρoς] 1 (Înv) Susținător al credinței creștine. 2 (Rar; pex) Martir al bisericii Si: mucenic. 3 Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele. 4 Fiecare dintre reprezentanții a două persoane care se bat în duel. 5 Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare tot ce știe în legătură cu un anumit fapt petrecut. 6 Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 7 (Reg) Chezaș.

mat2, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: mați, ~e / E: fr mat, ger matt] 1 Fără luciu, fără strălucire. 2 (D. sticlă sau obiecte de sticlă) Lipsit de transparență Vz opac. 3 Fără lumină Si: acoperit, împâclit. 4 (Fig; d. sunete) Care are rezonanță slabă Si: înfundat, surd.

mat1 [At: SADOVEANU, O. XI, 623 / E: ger Matt, fr mat, tc mat] 1 sn (La jocul de șah; îs) Șah ~ Situație în care regele unuia dintre jucători trebuie să se predea, determinându-se astfel pierderea partidei. 2 sn (Fam; îe) A face ~ (pe cineva) A pune pe cineva în situația de a se recunoaște învins într-o luptă, într-o dispută etc. 3 i Cuvânt cu care se anunță situația de mat (1) în cursul jocului.

mator3 sn [At: DN3 / Pl: ~oare / E: fr matoir] (Pgr) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele.

matur1, ~ă [At: VÎRNAV, F. M. II, 36v/11 / A și: matur / Pl: ~i, ~e / E: lat maturus, it maturo] 1-2 smf, a (Om) ajuns la deplină dezvoltare fizică și intelectuală. 3 a (D. ținută, judecată, acțiuni) Care aparține unui om ajuns la deplină dezvoltare. 4-5 a, av (Pex) (în mod) serios. 6-7 a, av (Într-un mod) care dovedește maturitate de gândire. 8-9 a, av (Într-un mod) care a fost bine judecat, îndelung chibzuit. 10-11 a, av (Fig) (Într-un mod) care denotă o bogată experiență și un număr mare de cunoștințe Si: dezvoltat, evoluat. 12 a (Fig) Ajuns într-un stadiu definitiv.

mătără sf vz mătură

arată toate definițiile

Intrare: maturi
maturi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: martor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martor
  • martorul
  • martoru‑
plural
  • martori
  • martorii
genitiv-dativ singular
  • martor
  • martorului
plural
  • martori
  • martorilor
vocativ singular
  • martorule
  • martore
plural
  • martorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martur
  • marturul
  • marturu‑
plural
  • marturi
  • marturii
genitiv-dativ singular
  • martur
  • marturului
plural
  • marturi
  • marturilor
vocativ singular
  • marturule
  • marture
plural
  • marturilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matur
  • maturul
  • maturu‑
plural
  • maturi
  • maturii
genitiv-dativ singular
  • matur
  • maturului
plural
  • maturi
  • maturilor
vocativ singular
  • maturule
  • mature
plural
  • maturilor
Intrare: mat (s.n.)
mat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mat
  • matul
  • matu‑
plural
  • maturi
  • maturile
genitiv-dativ singular
  • mat
  • matului
plural
  • maturi
  • maturilor
vocativ singular
plural
Intrare: matur
matur1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: matur, matur
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matur
  • maturul
  • maturu‑
  • matu
  • matura
plural
  • maturi
  • maturii
  • mature
  • maturele
genitiv-dativ singular
  • matur
  • maturului
  • mature
  • maturei
plural
  • maturi
  • maturilor
  • mature
  • maturelor
vocativ singular
plural
Intrare: mătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătura
  • măturare
  • măturat
  • măturatu‑
  • măturând
  • măturându‑
singular plural
  • mătură
  • măturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătur
(să)
  • mătur
  • măturam
  • măturai
  • măturasem
a II-a (tu)
  • mături
(să)
  • mături
  • măturai
  • măturași
  • măturaseși
a III-a (el, ea)
  • mătură
(să)
  • măture
  • mătura
  • mătură
  • măturase
plural I (noi)
  • măturăm
(să)
  • măturăm
  • măturam
  • măturarăm
  • măturaserăm
  • măturasem
a II-a (voi)
  • măturați
(să)
  • măturați
  • măturați
  • măturarăți
  • măturaserăți
  • măturaseți
a III-a (ei, ele)
  • mătură
(să)
  • măture
  • măturau
  • mătura
  • măturaseră
Intrare: mătura-Maicii-Precesta
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătura-Maicii-Precesta
plural
genitiv-dativ singular
  • măturii-Maicii-Precesta
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mătură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătură
  • mătura
plural
  • mături
  • măturile
genitiv-dativ singular
  • mături
  • măturii
plural
  • mături
  • măturilor
vocativ singular
plural
Intrare: mături
mături
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pelin-de-mături
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-de-mături
  • pelinul-de-mături
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-de-mături
  • pelinului-de-mături
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

martor, -ă martoră martur martură matur

  • 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Păstorii care trăiesc vara pe înălțimile Hăsmașului Mare sînt martorii, adeseori înspăimîntați, ai unora din cele mai năprasnice furtuni. BOGZA, C. O. 55.
      surse: DLRLC
    • Sînt martori toți că nu mă ating de nimic din pungă. C. PETRESCU, C. V. 36.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să-ți vorbesc fără martori, îi zisei. BOLINTINEANU, O. 371.
      surse: DLRLC
    • figurat Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit. ALEXANDRESCU, P. 133.
      surse: DLRLC
    • Martor ocular al întâmplării.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am luat parte ca martor la un proces, între un proprietar și un chiriaș. ARGHEZI, P. T. 92.
      surse: DLRLC
    • Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, își ceru seama de la stăpîn. ODOBESCU, S. III 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A lua pe cineva (de) martor = a invoca mărturia cuiva, a se servi de depoziția cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se întoarse să ia tot vagonul de martor la neobrăzarea călătorului. DUMITRIU, N. 6.
    • 2.2. Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. expresie A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Probă de referință folosită în experiențele de laborator.
    surse: DEX '09
    • 4.1. tehnică Obiect așezat în interiorul sau în apropierea unei lucrări de construcție (ori semn făcut pe o construcție) pentru a constitui un punct fix față de care să se facă măsurătorile sau să se determine unele deformații.
      surse: DLRLC
  • 5. (în) sintagmă Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei vechi suprafețe atacate de eroziune.
    surse: DEX '09

etimologie:

mat (s.n.)

  • 1. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. expresie A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.).
      surse: DEX '09 sinonime: învinge
    • 1.2. expresie A face (pe cineva) mat = a bate (pe cineva) la jocul de șah.
      surse: DLRLC DN MDN '00
    • 1.3. expresie figurat A face (pe cineva) mat = a pune (pe cineva) în situația de a nu mai putea spune sau face nimic, de a se recunoaște învins.
      surse: DLRLC DN MDN '00
    • 1.4. interjecție Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului.
      surse: DEX '09
    • 1.5. (și) adjectival (Despre rege la jocul de șah) Aflat în situația descrisă mai sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Regele e mat.
        surse: DLRLC

etimologie:

matur

etimologie:

mătura

  • 1. tranzitiv intranzitiv A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura; a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Dumitrache apuca mătura de coadă și mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Se puse de mătură coliba. ISPIRESCU, E. 396.
      surse: DLRLC
    • Iar de cînd m-am măritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308.
      surse: DLRLC
    • figurat [Preotul citea] măturînd cu barba-i căruntă furnicile chirilice de pe ceaslovul dinainte-i. SADOVEANU, O. VII 216.
      surse: DLRLC
    • figurat Haina-i măturînd pămîntul Și-o tîrăște-abia, abia. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • Mai întîrzie puțin, ca să curețe blidele și să măture fărîmiturile subt vatră. SADOVEANU, B. 31.
      surse: DLRLC
    • Credinciosul împăratului... vine cu gîndul să măture scrumul afară. CREANGĂ, P. 255.
      surse: DLRLC
    • Derdicam și măturam prin casă ca o fată mare. CREANGĂ, A. 69.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A atinge în trecere.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv prin analogie (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv figurat A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alunga azvârli goni înlătura 2 exemple
    exemple
    • A pierit pentru totdeauna, măturată de Marea Revoluție, lumea «Revizorului» și a «Sufletelor moarte». STANCU, U.R.S.S. 96.
      surse: DLRLC
    • Aduceți-mi degrabă o putină, o piele de cîne și două bețe, să fac o jucărică cum știu eu, și acuș vi-l mătur de-aici. CREANGĂ, P. 310.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mătură
    surse: DEX '98 DEX '09

mătura-Maicii-Precesta

etimologie:

mătură Kochia sorghum

  • 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: măturică augmentative: măturoi 2 exemple
    exemple
    • Ce-are, mă, cîinele ăsta al tău, Pațanghele?! întrebă Matei al Barbului, ștergîndu-și cu mătura zăpada de pe opinci. PREDA, Î. 75.
      surse: DLRLC
    • Și să văd pe maică-mea Cu mătura măturînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele a două plante erbacee folosite la confecționarea măturilor:
    surse: DEX '09
    • 2.1. plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete (Sorghum vulgare).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mei-tătăresc 2 exemple
      exemple
      • Nu i-a fost greu fugarului să se tîrîie într-un lan de mături. POPA, V. 126.
        surse: DLRLC
      • Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43.
        surse: DLRLC
    • 2.2. plantă înaltă până la 2 metri, cu frunze late și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum).
      surse: DEX '09
    • 2.3. Lan de mături.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (Kochia scoparia).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. (în) sintagmă Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: