măturică sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: mătură + -ică] 1-2 (Șhp) Mătură (1) (mică) Si: măturea (1-2), măturice (1-2), măturișcă (1-2), măturiță (1-2), măturuță (1-2). 3 Mătură (1) mică cu care se perie hainele Si: măturea (3). 4 (Rar; îlv) A umbla cu ~ca A linguși. 5 (Bot; reg) Mătură (8) (Kochia scoparia). 6 (Bot; reg; lpl) Mătură (5) (Sorghum vulgare). 7 (Bot; reg; îf -ici) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 8 (Bot; reg) Tămâiță (Artemisia annua). 9 (Bot; reg) Sporici (Verbenci officinalis). 10 (Reg) Mătură (13). 11 (Reg) Măturoi (6).

MĂTURICĂ, măturici, s. f. Diminutiv al lui mătură. 1. v. mătură (1); mătură mică, întrebuințată de obicei ca perie. 2. v. mătură (2). Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Foaie verde măturică. TEODORESCU, P. P. 350.

măturică f. 1. mătură mică; 2. pl. plantă cultivată pentru frumoasa-i inflorescență, întrebuințată pentru confecționarea buchetelor de imortele (Xeranthemum annuum).

măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.

MĂTUREA, -ICĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 3. (La pl. art.; în forma măturelele) Numele unui dans popular. [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.^[1]

măturea sf [At: DLR / Pl: ~ele / E: măturică css] 1-3 Măturică (1-3). 4 (Lpl) Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 5 (Lpl; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Lpl; art.) Melodie după care se execută măturelele (5).

MĂTUREA, -ICĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.

măturică s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele

măturică s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele, art. măturelele

măturică (diminutiv) s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele

măturică, -rici.

MĂTURICĂ s. v. imortelă, plevaiță.

MĂTURICĂ s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.

MĂTURICĂ s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.

măturică s. v. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ.

MĂTUREA s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)

MĂTUREA s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)

mături (măturele) (it. spazzole; engl. wire brushes; fr. balais à jazz; germ. Jazz – besen), tip de baghete (2) din metal pentru unele instrumente de percuție* cu membrană. Se compun dintr-un mâner din metal, cu o extremitate bombată, iar cealaltă terminată cu multe fire din metal din formă de evantai. De obicei se întrebuințează două m., dar se poate combina o m. cu o baghetă (2). În general membrana instr. se lovește cu cele două m., dar se poate și freca (în acest caz se produce un fâșâit).

MĂTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m ă t u r ă. 1. Cf. m ă t u r ă (1). Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. Luați. . . Nouăzeci și nouă de furcuțe, Nouăzeci și nouă de măturele. . . Cu măturile îl măturați, Sărcinuțe mi-l legați. MARIAN, V. 226. ♦ Mătură mică cu care se perie hainele. ♦ E x p r. (Rar) A umbla cu măturică = a linguși. V. p e r i a. „Totdeauna-mi umbli cu măturică. . .” Premiatul. . . aruncă o privire . . . cu venin colegului obraznic. PAS, Z. II, 105. 2. (Bot.) Nume dat mai multor plante erbacee: a) (la pl., în forma măturele) plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). Cf. PANȚU, PL. ; b) (regional) mătură (Kochia scoparia). Cf. ȘEZ. XV, 81 ; c) (rar) vinețele (Centaurea cyanus). PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU ; d) (regional, la pl.) mătură (Sorghum vulgare). ALRM SN I h 100; e) (regional; la pl., în forma măturici) plevaiță (Xeranthemum annuum). PANȚU, PL. ; f) (regional) „tămîiță”. H XIV 349 ; g) (regional) sînziene-albe (Galiurh mollugo). ALR 1 954/592 ; (regional) sporici (Verbena officinalis). VOICULESCU, L. 179, cf. BARONZI, L. 138. În dreptul unei case mici, pusă cam sub șosea, îngrădită cu lațe și ocolită cu măturică, cu creițe. . ., abătu din drum. DELAVRANCEA, T. 191, cf. GRECESCU, FL. 348. Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Măturelele sălbatice lăcrămau în cupele siminichiei. KLOPȘTOCK, F. 187, cf. H I 19, 343, III 243, 325, IV 52, IX 447, XI 192, XIV 301. Foaie verde măturică, Șeapte văi ș-o vale-adincă. TEODORESCU, P. P. 350. 3. (Regional) Mătură (6) (Sălătrucel-Călimănești). CHEST. V 140/68, cf. 145/68. 4. (Regional) Pămătuf de șters vatra cuptorului ; (regional) măturoi (3), măturuș (Măceșu de Jos-Băilești). ALR II 4 000/872. 5. (La pl., în forma măturele) Numele unui dans popular. Cf. I. CR. I, 155, VARONE, D. – Pl.: măturele și măturici. – Și: (cu schimbare de suf.) mătureá s. f. – Mătură + suf. -ică. – Măturea: cu schimbare de suf.