mători [At: CORESI, EV. 515 /V: mat~, ~turi / Pzi: ~resc / E: mator¹ cf srb matoriti] 1 vi (Înv; determinat prin „în zile” sau „întru zile”) A îmbătrâni. 2 vr (Rar,oameni sau facultățile, capacitatea, acțiunile lor) A se maturiza (1).

matorî v vz mători

mături v vz mători

MĂTORI vb. v. îmbătrâni, trece, veșteji.

mători vb. v. ÎMBĂTRÎNI. TRECE. VEȘTEJI.

mători, mătoresc, vb. IV (înv.) 1. a îmbătrâni. 2. a se maturiza.

MĂTORÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit; determinat prin „in zile” sau „întru zile”) A îmbătrîni. Aceasta mătorise întru zile multe (vise cu bărbatulu-și șapte ani, den fețiia ei, deaciia văduo ca optzeci și patru de ani). CORESI, EV. 515. Eu amu sînt bătrîn și muiarea mea a mătorit în zilele ei. id. TETR. 114, cf. BUL. FIL. V, 168. 2. Refl. (Rar, despre oameni sau despre facultățile, capacitatea, acțiunile lor) A se maturiza (1). Începe a i se matori gîndirea. JIPESCU, ap. TDRG. ◊ T r a n z. F i g. Buciumul libertății și al dreptății precum și zgomotul popoarelor mai puternece. . . au măturii mișcările de la 1848. SBIERA, F. S. 159. $- P r e z. i n d.: mătoresc. – Și: mături, matori vb. IV. – V. mator¹. Cf. scr. matoriti.

MĂTURÍ vb. IV v. mători.