MĂTORÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit; determinat prin „in zile” sau „întru zile”) A îmbătrîni. Aceasta mătorise întru zile multe (vise cu bărbatulu-și șapte ani, den fețiia ei, deaciia văduo ca optzeci și patru de ani). CORESI, EV. 515. Eu amu sînt bătrîn și muiarea mea a mătorit în zilele ei. id. TETR. 114, cf. BUL. FIL. V, 168. 2. Refl. (Rar, despre oameni sau despre facultățile, capacitatea, acțiunile lor) A se maturiza (1). Începe a i se matori gîndirea. JIPESCU, ap. TDRG. ◊ T r a n z. F i g. Buciumul libertății și al dreptății precum și zgomotul popoarelor mai puternece. . . au măturii mișcările de la 1848. SBIERA, F. S. 159. $- P r e z. i n d.: mătoresc. – Și: mături, matori vb. IV. – V. mator¹. Cf. scr. matoriti.