mătura vb. 1. I 1 tr., intr. <reg.> a primiti. După ce a terminat de gătit, a măturat bucătăria. Mătură prin curte. 2 tr. (fam.; compl. indică obiecte nefolositoare, inutile etc.) v. Arunca. Azvârli. II tr. fig. (fam.; compl. indică ființe; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „din”) v. Alunga. Depărta. Goni. Izgoni. Îndepărta. Scoate.