2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

jignire sf [At: BELDIMAN, E. 60/2 / V: jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~ri / E: jigni] 1 (Înv) Lovire. 2 (Înv) Atingere. 3 (Înv) Rănire ușoară Si: jignit1 (3). 4 (Înv; fig) Prejudiciu. 5 Ofensă. 6 (Înv; îe) ~ de cuget Mustrare. 7-8 (Ccr) (Vorbă sau) faptă care jignește (5). 9-10 (Reg) Jigneală (1-2). 11 (Reg) Stricare a alimentelor. 12 (Îrg) Râncezire a uleiului, unturii etc. 13 (Reg) Înghiontire.

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă. Cunoscuse supărările și jignirile, primindu-le ca pe niște pumnale de-a dreptul în ființa lui. VORNIC, P. 176.

JICNÍ vb. IV v. jigni.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicní vb. IV.

A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti

jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].

jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)

JIGNIRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: jignire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jignire
  • jignirea
plural
  • jigniri
  • jignirile
genitiv-dativ singular
  • jigniri
  • jignirii
plural
  • jigniri
  • jignirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigni
  • jignire
  • jignit
  • jignitu‑
  • jignind
  • jignindu‑
singular plural
  • jignește
  • jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jignesc
(să)
  • jignesc
  • jigneam
  • jignii
  • jignisem
a II-a (tu)
  • jignești
(să)
  • jignești
  • jigneai
  • jigniși
  • jigniseși
a III-a (el, ea)
  • jignește
(să)
  • jignească
  • jignea
  • jigni
  • jignise
plural I (noi)
  • jignim
(să)
  • jignim
  • jigneam
  • jignirăm
  • jigniserăm
  • jignisem
a II-a (voi)
  • jigniți
(să)
  • jigniți
  • jigneați
  • jignirăți
  • jigniserăți
  • jigniseți
a III-a (ei, ele)
  • jignesc
(să)
  • jignească
  • jigneau
  • jigni
  • jigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jicni
  • jicnire
  • jicnit
  • jicnitu‑
  • jicnind
  • jicnindu‑
singular plural
  • jicnește
  • jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jicnesc
(să)
  • jicnesc
  • jicneam
  • jicnii
  • jicnisem
a II-a (tu)
  • jicnești
(să)
  • jicnești
  • jicneai
  • jicniși
  • jicniseși
a III-a (el, ea)
  • jicnește
(să)
  • jicnească
  • jicnea
  • jicni
  • jicnise
plural I (noi)
  • jicnim
(să)
  • jicnim
  • jicneam
  • jicnirăm
  • jicniserăm
  • jicnisem
a II-a (voi)
  • jicniți
(să)
  • jicniți
  • jicneați
  • jicnirăți
  • jicniserăți
  • jicniseți
a III-a (ei, ele)
  • jicnesc
(să)
  • jicnească
  • jicneau
  • jicni
  • jicniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jignire

  • 1. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insultă ofensă attach_file un exemplu
    exemple
    • Cunoscuse supărările și jignirile, primindu-le ca pe niște pumnale de-a dreptul în ființa lui. VORNIC, P. 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Vorbă, faptă care jignește.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi jigni
    surse: DEX '09 DEX '98

jigni jicni

etimologie: