16 definiții pentru sudui
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUDUI, sudui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A adresa insulte cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.
sudui [At: PRAV. 115 / Pzi: sudui, (îrg) ~esc / E: mg szidni] (Pop) 1-2 vti A înjura. 3-4 vti A insulta. 5 vt(a) A mustra1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUDUI, sudui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
SUDUI, sudui, vb. IV. 1. Intranz. (Popular) A rosti sudălmi (la adresa cuiva); a înjura. Citind aceste însemnări ale băiatului său, directorul... sudui amarnic. VORNIC, P. 12. Într-o clipire oamenii înconjurară ceardacul, strigînd, suduind, învălmășindu-se. REBREANU, R. II 129. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. CARAGIALE, O. I 284. ◊ Tranz. Toată ziua ne cheamă la conac. Ne suduie vechilii. CAMIL PETRESCU, O. I 78. Dar d-ta de ce sudui copilul, nea Cristache? REBREANU, R. II 39. Atunci îl cunoscură toți, spune cronica, și-l batjocoreau și mari și mici, și-l suduia muierile și copiii. BĂLCESCU, O. I 103. 2. Tranz. (Învechit) A mustra, a dojeni. Sta lîngă dînșii, cercînd a-i îmbărbăta și-i suduia cu aspre cuvinte. ODOBESCU, S. I 94. Ș-acolo îl judeca Și de bani îl suduia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – Prez. ind. și: suduiesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SUDUI sudui pop. 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase; a înjura. 2. tranz. 1) A trata cu sudălmi; a înjura. 2) A trata cu reproșuri; a dojeni; a mustra. /<ung. szidni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suduì v. a înjura, a dojeni (azi Mold.): îi suduia cu aspre cuvinte OD. [Ung. SZIDNI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
súduĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a -í v. tr. (ung. szidni). Mold. Trans. Olt. Înjur, insult pin vorbe obscene.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sidui[1] v vz sudui
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sudui, 3 suduie, imperf. 1 suduiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sudui, 3 să suduie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sudui, 3 suduie, imperf. 3 sg. suduia; conj. prez. 3 să suduie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sudui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sudui, 3 sg. și pl. suduie, imperf. 3 sg. suduia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suduiu, -due 3, -duiam 1 imp. corectat(ă)
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUDUI vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, drăcui, insulta, înjura, jigni, moraliza, mustra, ocărî, ofensa, ultragia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sudui vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. DRĂCUI. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. MORALIZA. MUSTRA. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sudui, suduiesc, vb. intranz. – (reg.) A înjura, a mustra, a dojeni: „Mamă, nu mă sudui, / C-așă umblă tinerii” (Calendar, 1980: 43). – Din magh. szidni „a ocărî” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sudui, suduiesc, vb. intranz. – A înjura, a mustra, a dojeni: „Mamă, nu mă sudui, / C-așă umblă tinerii” (Calendar 1980: 43). – Din magh. szidni.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sudui, suduiverb
- 1. A adresa insulte cuiva. DEX '09 DLRLCsinonime: înjura
- Citind aceste însemnări ale băiatului său, directorul... sudui amarnic. VORNIC, P. 12. DLRLC
- Într-o clipire oamenii înconjurară ceardacul, strigînd, suduind, învălmășindu-se. REBREANU, R. II 129. DLRLC
- Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. CARAGIALE, O. I 284. DLRLC
- Toată ziua ne cheamă la conac. Ne suduie vechilii. CAMIL PETRESCU, O. I 78. DLRLC
- Dar d-ta de ce sudui copilul, nea Cristache? REBREANU, R. II 39. DLRLC
- Atunci îl cunoscură toți, spune cronica, și-l batjocoreau și mari și mici, și-l suduia muierile și copiii. BĂLCESCU, O. I 103. DLRLC
-
- Sta lîngă dînșii, cercînd a-i îmbărbăta și-i suduia cu aspre cuvinte. ODOBESCU, S. I 94. DLRLC
- Ș-acolo îl judeca Și de bani îl suduia. PĂSCULESCU, L. P. 281. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: suduiesc. DLRLC
etimologie:
- szidni DEX '09 DEX '98