2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jicnire sf vz jignire

JICNÍ vb. IV v. jigni.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicní vb. IV.

A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti

jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].

jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

A jigni ≠ a flata, a măguli

Intrare: jicnire
jicnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jicnire
  • jicnirea
plural
  • jicniri
  • jicnirile
genitiv-dativ singular
  • jicniri
  • jicnirii
plural
  • jicniri
  • jicnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigni
  • jignire
  • jignit
  • jignitu‑
  • jignind
  • jignindu‑
singular plural
  • jignește
  • jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jignesc
(să)
  • jignesc
  • jigneam
  • jignii
  • jignisem
a II-a (tu)
  • jignești
(să)
  • jignești
  • jigneai
  • jigniși
  • jigniseși
a III-a (el, ea)
  • jignește
(să)
  • jignească
  • jignea
  • jigni
  • jignise
plural I (noi)
  • jignim
(să)
  • jignim
  • jigneam
  • jignirăm
  • jigniserăm
  • jignisem
a II-a (voi)
  • jigniți
(să)
  • jigniți
  • jigneați
  • jignirăți
  • jigniserăți
  • jigniseți
a III-a (ei, ele)
  • jignesc
(să)
  • jignească
  • jigneau
  • jigni
  • jigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jicni
  • jicnire
  • jicnit
  • jicnitu‑
  • jicnind
  • jicnindu‑
singular plural
  • jicnește
  • jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jicnesc
(să)
  • jicnesc
  • jicneam
  • jicnii
  • jicnisem
a II-a (tu)
  • jicnești
(să)
  • jicnești
  • jicneai
  • jicniși
  • jicniseși
a III-a (el, ea)
  • jicnește
(să)
  • jicnească
  • jicnea
  • jicni
  • jicnise
plural I (noi)
  • jicnim
(să)
  • jicnim
  • jicneam
  • jicnirăm
  • jicniserăm
  • jicnisem
a II-a (voi)
  • jicniți
(să)
  • jicniți
  • jicneați
  • jicnirăți
  • jicniserăți
  • jicniseți
a III-a (ei, ele)
  • jicnesc
(să)
  • jicnească
  • jicneau
  • jicni
  • jicniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jigni jicni

  • 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa.
    exemple
    • De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357.
      surse: DLRLC
    • Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24.
      surse: DLRLC
    • Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit A aduce un prejudiciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24.
      surse: DLRLC

etimologie: