2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jicnire sf vz jignire

JICNÍ vb. IV v. jigni.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.

jignire sf [At: BELDIMAN, E. 60/2 / V: jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~ri / E: jigni] 1 (Înv) Lovire. 2 (Înv) Atingere. 3 (Înv) Rănire ușoară Si: jignit1 (3).[1] 4 (Înv; fig) Prejudiciu. 5 Ofensă. 6 (Înv; îe) ~ de cuget Mustrare. 7-8 (Ccr) (Vorbă sau) faptă care jignește (5). 9-10 (Reg) Jigneală (1-2). 11 (Reg) Stricare a alimentelor. 12 (Îrg) Râncezire a uleiului, unturii etc. 13 (Reg) Înghiontire.

  1. Jignit are o singură intrare, aferentă adjectivului. Sinonimul este incorect. — gall

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicní vb. IV.

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă. Cunoscuse supărările și jignirile, primindu-le ca pe niște pumnale de-a dreptul în ființa lui. VORNIC, P. 176.

A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti

jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].

jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. prez. 3 să jignească

jignire s. f., g.-d. art. jignirii; pl. jigniri

jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)

JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

JIGNIRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)

Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigni
  • jignire
  • jignit
  • jignitu‑
  • jignind
  • jignindu‑
singular plural
  • jignește
  • jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jignesc
(să)
  • jignesc
  • jigneam
  • jignii
  • jignisem
a II-a (tu)
  • jignești
(să)
  • jignești
  • jigneai
  • jigniși
  • jigniseși
a III-a (el, ea)
  • jignește
(să)
  • jignească
  • jignea
  • jigni
  • jignise
plural I (noi)
  • jignim
(să)
  • jignim
  • jigneam
  • jignirăm
  • jigniserăm
  • jignisem
a II-a (voi)
  • jigniți
(să)
  • jigniți
  • jigneați
  • jignirăți
  • jigniserăți
  • jigniseți
a III-a (ei, ele)
  • jignesc
(să)
  • jignească
  • jigneau
  • jigni
  • jigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jicni
  • jicnire
  • jicnit
  • jicnitu‑
  • jicnind
  • jicnindu‑
singular plural
  • jicnește
  • jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jicnesc
(să)
  • jicnesc
  • jicneam
  • jicnii
  • jicnisem
a II-a (tu)
  • jicnești
(să)
  • jicnești
  • jicneai
  • jicniși
  • jicniseși
a III-a (el, ea)
  • jicnește
(să)
  • jicnească
  • jicnea
  • jicni
  • jicnise
plural I (noi)
  • jicnim
(să)
  • jicnim
  • jicneam
  • jicnirăm
  • jicniserăm
  • jicnisem
a II-a (voi)
  • jicniți
(să)
  • jicniți
  • jicneați
  • jicnirăți
  • jicniserăți
  • jicniseți
a III-a (ei, ele)
  • jicnesc
(să)
  • jicnească
  • jicneau
  • jicni
  • jicniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăgni
  • jăgnire
  • jăgnit
  • jăgnitu‑
  • jăgnind
  • jăgnindu‑
singular plural
  • jăgnește
  • jăgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnesc
  • jăgneam
  • jăgnii
  • jăgnisem
a II-a (tu)
  • jăgnești
(să)
  • jăgnești
  • jăgneai
  • jăgniși
  • jăgniseși
a III-a (el, ea)
  • jăgnește
(să)
  • jăgnească
  • jăgnea
  • jăgni
  • jăgnise
plural I (noi)
  • jăgnim
(să)
  • jăgnim
  • jăgneam
  • jăgnirăm
  • jăgniserăm
  • jăgnisem
a II-a (voi)
  • jăgniți
(să)
  • jăgniți
  • jăgneați
  • jăgnirăți
  • jăgniserăți
  • jăgniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnească
  • jăgneau
  • jăgni
  • jăgniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jegni
  • jegnire
  • jegnit
  • jegnitu‑
  • jegnind
  • jegnindu‑
singular plural
  • jegnește
  • jegniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jegnesc
(să)
  • jegnesc
  • jegneam
  • jegnii
  • jegnisem
a II-a (tu)
  • jegnești
(să)
  • jegnești
  • jegneai
  • jegniși
  • jegniseși
a III-a (el, ea)
  • jegnește
(să)
  • jegnească
  • jegnea
  • jegni
  • jegnise
plural I (noi)
  • jegnim
(să)
  • jegnim
  • jegneam
  • jegnirăm
  • jegniserăm
  • jegnisem
a II-a (voi)
  • jegniți
(să)
  • jegniți
  • jegneați
  • jegnirăți
  • jegniserăți
  • jegniseți
a III-a (ei, ele)
  • jegnesc
(să)
  • jegnească
  • jegneau
  • jegni
  • jegniseră
Intrare: jignire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jignire
  • jignirea
plural
  • jigniri
  • jignirile
genitiv-dativ singular
  • jigniri
  • jignirii
plural
  • jigniri
  • jignirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgnire
  • jăgnirea
plural
  • jăgniri
  • jăgnirile
genitiv-dativ singular
  • jăgniri
  • jăgnirii
plural
  • jăgniri
  • jăgnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegnire
  • jegnirea
plural
  • jegniri
  • jegnirile
genitiv-dativ singular
  • jegniri
  • jegnirii
plural
  • jegniri
  • jegnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jicnire
  • jicnirea
plural
  • jicniri
  • jicnirile
genitiv-dativ singular
  • jicniri
  • jicnirii
plural
  • jicniri
  • jicnirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jigni, jignescverb

etimologie:

jignire, jignirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jigni DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.