2 intrări

14 definiții

JICNÍ vb. IV v. jigni.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

JICNÍ vb. IV v. jigni.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicní vb. IV.

jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă

jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă

JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

A jigni ≠ a flata, a măguli

A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti

jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].

jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atínge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

Intrare: jicnire
jicnire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jicnire jicnirea
plural jicniri jicnirile
genitiv-dativ singular jicniri jicnirii
plural jicniri jicnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jigni jignire jignit jignind singular plural
jignește jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jignesc (să) jignesc jigneam jignii jignisem
a II-a (tu) jignești (să) jignești jigneai jigniși jigniseși
a III-a (el, ea) jignește (să) jignească jignea jigni jignise
plural I (noi) jignim (să) jignim jigneam jignirăm jigniserăm, jignisem*
a II-a (voi) jigniți (să) jigniți jigneați jignirăți jigniserăți, jigniseți*
a III-a (ei, ele) jignesc (să) jignească jigneau jigni jigniseră
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jicni jicnire jicnit jicnind singular plural
jicnește jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jicnesc (să) jicnesc jicneam jicnii jicnisem
a II-a (tu) jicnești (să) jicnești jicneai jicniși jicniseși
a III-a (el, ea) jicnește (să) jicnească jicnea jicni jicnise
plural I (noi) jicnim (să) jicnim jicneam jicnirăm jicniserăm, jicnisem*
a II-a (voi) jicniți (să) jicniți jicneați jicnirăți jicniserăți, jicniseți*
a III-a (ei, ele) jicnesc (să) jicnească jicneau jicni jicniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)