jerpelit, ~ă [At: SANDU-ALDEA, A. M. 190 / Pl: ~iți, ~e / E: jerpeli] 1 a (Îrg) Jefuit (1). 2 a (D. îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt. 3-4 a, av (D. oameni; înv) (Care umblă) cu haine subțiri și ponosite în timpul iernii. 5-6 a, av (D. oameni) (Care se îmbracă) cu haine vechi, rupte și murdare. 7-8 smf, a (Om) zdrențuros. 9 a Degradat. 10 a Stricat. 11 a (D. un vehicul) Cu o înfățișare jalnică Si: hodorogit.

JERPELIT adj. p. JERPELI. Sdrențăros, rupt.

JERPELIT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt, zdrențuit. Se îndeseau cojoacele jerpelite și zăbunurile negre. DUMITRIU, B. F. 30. Mănușile, asupra cărora privea cu dispreț Mînecuță. Mănuși jerpelite, însă de piele castanie. SADOVEANU, P. M. 74. Zaharia Duhu își înseamnă într-un carnet jerpelit... ora și minutele cînd sosește și pleacă trenul de seară. C. PETRESCU, A. 302. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat cu haine uzate, rupte. V. zdrențăros. M-a văzut probabil trist în fața vitrinei, jerpelit cum sînt, și l-o fi impresionat. SAHIA, N. 99.

JERPELIT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre îmbrăcăminte, obiecte) v. A SE JERPELI. 2) fam. (despre oameni) Care este îmbrăcat în haine uzate și murdare; zdrențăros. /v. a (se) jerpeli

jerpelit a. sdrențuros: haine rupte și jerpelite. [Origină necunoscută].

jerpeli [At: DA / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Îrg) A jefui (1). 2-3 vtr (D. îmbrăcăminte, cărți etc.) A (se) învechi și a (se) rupe Si: a (se) uza, a (se) zdrențui. 4-5 vtr A (se) degrada. 6-7 vtr A (se) strica.

JERPELI (-elesc) vb.tr. și refl. A (se) face sdrențe, a (se) rupe de tot, ca o sdreanță [comp. jerpan].

JERPELI, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se zdrențui.

A SE JERPELI se ~ește intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.

A JERPELI ~esc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.

jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest).

jerpelésc V. jărpelesc.

jerpeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelesc, 3 sg. jerpelește, imperf. 1 jerpeleam; conj. prez. 1 sg. să jerpelesc, 3 să jerpelească

jerpeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelesc, imperf. 3 sg. jerpelea; conj. prez. 3 să jerpelească

jerpeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelesc, imperf. 3 sg. jerpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpelească

JERPELIT adj. v. zdrențuit.

jerpelit, -ă adj.I 1 (despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori, p. ext.,despre oameni) peticit², rupt, zdrențăros, zdrențuit, <pop.> pirpiriu, <înv. și reg.> bulendros, <reg.> lățos, plotogărit, plotojit, ronghioș, <glum.> obosit, <fig.> răpciugos. Costumul jerpelit trebuie aruncat. Bătrânul jerpelit inspiră milă când îl vezi. 2 (fam.;despre materiale textile, articole vestimentare,hârtii, cărți etc.) v. Ferfenițit. Rupt. Sfârtecat. Sfâșiat. Zdrențăros. Zdrențuit. 3 (fam.; mai ales despre obiecte sau despre părți ale lor) v. Degradat. Delabrat. Deteriorat. învechit.Stricat. Uzat. Vechi². II (înv. și reg.; despre oameni) v. Deposedat. Despuiat. Jefuit². Prădat². Spoliat.

JERPELIT adj. peticit, rupt, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Haină ~.)

JERPELI vb. v. zdrențui.

jerpeli vb. IV. 1 refl. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) a se rupe, a se zdrențui. Multe dintre haine i s-au jerpelit. 2 tr. (înv. și reg.; compl. indică așezări omenești, ținuturi, țări etc.) v. Jefui. Prăda.

JERPELI vb. a se zdrențui. (Haina s-a ~.)