JERPELIT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt, zdrențuit. Se îndeseau cojoacele jerpelite și zăbunurile negre. DUMITRIU, B. F. 30. Mănușile, asupra cărora privea cu dispreț Mînecuță. Mănuși jerpelite, însă de piele castanie. SADOVEANU, P. M. 74. Zaharia Duhu își înseamnă într-un carnet jerpelit... ora și minutele cînd sosește și pleacă trenul de seară. C. PETRESCU, A. 302. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat cu haine uzate, rupte. V. zdrențăros. M-a văzut probabil trist în fața vitrinei, jerpelit cum sînt, și l-o fi impresionat. SAHIA, N. 99.