jefuit², ~ă a [At: BIBLIA (1688), 146/2 / V: jacu~, jăcu~, jăf~, jăhu~, jău~, jecu~, jehu~ / Pl: ~iți, -e / E: jefui] 1 Prădat. 2 Furat. 3 Care a fost stors de bani sau de alte mijloace materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: jăpcănit², jecmănit². 4 Exploatat. 5 (Imp) Plagiat. 6 (Imp; d. o femeie) Răpită și siluită. 7 Devastat.

jacuit, ~ă a vz jefuit²

jăcuit², ~ă a vz jefuit²

jăfuit², ~ă a vz jefuit²

jăhuit², ~ă a vz jefuit²

jăuit, ~ă a vz jefuit²

jecuit², ~ă a vz jefuit²

jehuit², ~ă a vz jefuit²

jefuit s. n.

JEFUIT adj. 1. v. deposedat. 2. prădat, răpit. (Bunuri ~.) 3. devastat, prădat, (livr.) devalizat. (O bancă ~.) 4. jecmănit, (fig.) jumulit, jupuit. (Client ~.)

JEFUIT adj. v. jecmănit, jumulit.

jefuit², -ă adj. 1 (despre oameni) deposedat, despuiat, prădat², spoliat, <înv. și reg.> jerpelit, <arg.> globit, golit². Bătrânii jefuiți caută dreptatea în justiție. 2 (despre oameni) extorcat, jecmănit, <reg.> jăpcănit, <fig.> jumulit, jupuit². 3 (despre instituții, clădiri, mobile, obiecte etc. încuiate sau închise) devalizat, devastat, prădat², <arg.> șplinguit. Casa jefuită a fost cercetată de poliție. 4 (despre bunuri, obiecte posedate de cineva) prădat², răpit². Poșeta jefuită era din piele.

JEFUIT adj. 1. deposedat, prădat, (livr.) spoliat, (fig.) despuiat. (Persoană ~.) 2. prădat, răpit. (Bunuri ~.) 3. devastat, prădat, (livr.) devalizat. (O bancă ~.)