opțiuni
  • info

13 definiții pentru hodorogit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODOROGIT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogit, -ă adj.] – V. hodorogi.

HODOROGIT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogit, -ă adj.] – V. hodorogi.

hodorogit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hodorogi] 1-7 Hodorogire (1-7).

hodorogit2, ~ă a [At: CAMILAR, C. 44 / Pl: ~iți, ~e / E: hodorogi] 1 (D. obiecte) Uzat. 2 (D. mecanisme) Defect. 3 (D. vehicule) Care nu mai merge (bine). 4 (D. persoane) Șubrezit de bătrânețe Si: (reg) honcit. 5 (D. oameni) Vorbăreț. 6 (D. voce) Răgușit.

HODOROGIT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, hîrbuit. Odaia din fund, cu... trei scaune, uh dulap hodorogit și cîteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. REBREANU, R. I 27. Cîteva trăsuri hodorogite... veneau în urma lui. BART, E. 294. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. ◊ Expr. Moară hodorogită = moară dărăpănată, care face zgomot cînd e pusă în mișcare; fig. om care vorbește mult și tare, care trăncănește fără încetare. Are cineva cap să se liniștească de răul tău? Ia auzi-l-ăi: parcă-i o moară hodorogită. CREANGĂ, O. A. 252. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit de boală sau de bătrînețe, lipsit de vigoare. Sus, pe capră, lîngă vizitiul hodorogit... sta o copilă de vreo 6 ani. SAHIA, U.R.S.S. 61. ♦ (Despre voce) Răgușit. Dădu drumul glasului, care era totdeauna hodorogit. PAS, Z. III 267. – Variantă: odorogit, -ă (ISPIRESCU, L. 10) adj.

hodorogit a. 1. învechit și stricat: tron hodorogit ISP.; 2. dărăpănat (și fig.).

hodorogít, -ă adj. Stricat, deteriorat: căruță hodorogită. Fig. Iron. Îmbătrînit și slăbit: om hodorogit.

ODOROGIT, -Ă adj. v. hodorogit.

odorogit[1], ~ă a vz hodorogit2 corectat(ă)

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

ODOROGIT, -Ă adj. V. hodorogit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HODOROGIT adj. v. degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, învechit, ramolit, răgușit, senil, stricat, uzat.

hodorogit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎNVECHIT. RAMOLIT. RĂGUȘIT. SENIL. STRICAT. UZAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hodorogit, -ă, hodorogiți, -te, adj. – Stricat, distrus; răpciugos. – Din hodorogi (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi ca o moară hodorogită / ca o moară stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur.

Intrare: hodorogit
hodorogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorogit
  • hodorogitul
  • hodorogitu‑
  • hodorogită
  • hodorogita
plural
  • hodorogiți
  • hodorogiții
  • hodorogite
  • hodorogitele
genitiv-dativ singular
  • hodorogit
  • hodorogitului
  • hodorogite
  • hodorogitei
plural
  • hodorogiți
  • hodorogiților
  • hodorogite
  • hodorogitelor
vocativ singular — —
plural — —
odorogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorogit
  • odorogitul
  • odorogitu‑
  • odorogită
  • odorogita
plural
  • odorogiți
  • odorogiții
  • odorogite
  • odorogitele
genitiv-dativ singular
  • odorogit
  • odorogitului
  • odorogite
  • odorogitei
plural
  • odorogiți
  • odorogiților
  • odorogite
  • odorogitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodorogit, hodorogităadjectiv

  • 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârbuit stricat uzat
    • format_quote Odaia din fund, cu... trei scaune, un dulap hodorogit și cîteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. REBREANU, R. I 27. DLRLC
    • format_quote Cîteva trăsuri hodorogite... veneau în urma lui. BART, E. 294. DLRLC
    • format_quote S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. DLRLC
    • chat_bubble Moară hodorogită = moară dărăpănată, care face zgomot cînd e pusă în mișcare. DLRLC
      • chat_bubble figurat Om care vorbește mult și tare, care trăncănește fără încetare. DLRLC
        • format_quote Are cineva cap să se liniștească de răul tău? Ia auzi-l-ăi: parcă-i o moară hodorogită. CREANGĂ, O. A. 252. DLRLC
  • 2. figurat (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ramolit șubrezit
    • format_quote Sus, pe capră, lîngă vizitiul hodorogit... sta o copilă de vreo 6 ani. SAHIA, U.R.S.S. 61. DLRLC
    • 2.1. Despre voce: răgușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răgușit
      • format_quote Dădu drumul glasului, care era totdeauna hodorogit. PAS, Z. III 267. DLRLC
etimologie:
  • vezi hodorogi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.