2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jerpelit, ~ă [At: SANDU-ALDEA, A. M. 190 / Pl: ~iți, ~e / E: jerpeli] 1 a (Îrg) Jefuit (1). 2 a (D. îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt. 3-4 a, av (D. oameni; înv) (Care umblă) cu haine subțiri și ponosite în timpul iernii. 5-6 a, av (D. oameni) (Care se îmbracă) cu haine vechi, rupte și murdare. 7-8 smf, a (Om) zdrențuros. 9 a Degradat. 10 a Stricat. 11 a (D. un vehicul) Cu o înfățișare jalnică Si: hodorogit.

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt2, uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt2, uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt, zdrențuit. Se îndeseau cojoacele jerpelite și zăbunurile negre. DUMITRIU, B. F. 30. Mănușile, asupra cărora privea cu dispreț Mînecuță. Mănuși jerpelite, însă de piele castanie. SADOVEANU, P. M. 74. Zaharia Duhu își înseamnă într-un carnet jerpelit... ora și minutele cînd sosește și pleacă trenul de seară. C. PETRESCU, A. 302. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat cu haine uzate, rupte. V. zdrențăros. M-a văzut probabil trist în fața vitrinei, jerpelit cum sînt, și l-o fi impresionat. SAHIA, N. 99.

JERPELÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre îmbrăcăminte, obiecte) v. A SE JERPELI. 2) fam. (despre oameni) Care este îmbrăcat în haine uzate și murdare; zdrențăros. /v. a (se) jerpeli

jerpelit a. sdrențuros: haine rupte și jerpelite. [Origină necunoscută].

jerpeli [At: DA / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Îrg) A jefui (1). 2-3 vtr (D. îmbrăcăminte, cărți etc.) A (se) învechi și a (se) rupe Si: a (se) uza, a (se) zdrențui. 4-5 vtr A (se) degrada. 6-7 vtr A (se) strica.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se zdrențui.

A SE JERPELÍ se ~éște intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.

A JERPELÍ ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.

jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest).

jerpelésc V. jărpelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JERPELÍT adj. v. zdrențuit.

JERPELIT adj. peticit, rupt, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Haină ~.)

JERPELÍ vb. v. zdrențui.

JERPELI vb. a se zdrențui. (Haina s-a ~.)

Intrare: jerpelit
jerpelit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerpelit
  • jerpelitul
  • jerpelitu‑
  • jerpeli
  • jerpelita
plural
  • jerpeliți
  • jerpeliții
  • jerpelite
  • jerpelitele
genitiv-dativ singular
  • jerpelit
  • jerpelitului
  • jerpelite
  • jerpelitei
plural
  • jerpeliți
  • jerpeliților
  • jerpelite
  • jerpelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: jerpeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jerpeli
  • jerpelire
  • jerpelit
  • jerpelitu‑
  • jerpelind
  • jerpelindu‑
singular plural
  • jerpelește
  • jerpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jerpelesc
(să)
  • jerpelesc
  • jerpeleam
  • jerpelii
  • jerpelisem
a II-a (tu)
  • jerpelești
(să)
  • jerpelești
  • jerpeleai
  • jerpeliși
  • jerpeliseși
a III-a (el, ea)
  • jerpelește
(să)
  • jerpelească
  • jerpelea
  • jerpeli
  • jerpelise
plural I (noi)
  • jerpelim
(să)
  • jerpelim
  • jerpeleam
  • jerpelirăm
  • jerpeliserăm
  • jerpelisem
a II-a (voi)
  • jerpeliți
(să)
  • jerpeliți
  • jerpeleați
  • jerpelirăți
  • jerpeliserăți
  • jerpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • jerpelesc
(să)
  • jerpelească
  • jerpeleau
  • jerpeli
  • jerpeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jerpelit

  • 1. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt (1.).
    exemple
    • Se îndeseau cojoacele jerpelite și zăbunurile negre. DUMITRIU, B. F. 30.
      surse: DLRLC
    • Mănușile, asupra cărora privea cu dispreț Mînecuță. Mănuși jerpelite, însă de piele castanie. SADOVEANU, P. M. 74.
      surse: DLRLC
    • Zaharia Duhu își înseamnă într-un carnet jerpelit... ora și minutele cînd sosește și pleacă trenul de seară. C. PETRESCU, A. 302.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Îmbrăcat cu haine uzate, rupte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zdrențăros un exemplu
      exemple
      • M-a văzut probabil trist în fața vitrinei, jerpelit cum sînt, și l-o fi impresionat. SAHIA, N. 99.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi jerpeli
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

jerpeli

  • 1. reflexiv (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: