JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

jaie² sf vz jale²

jale¹ sf [At: PSALT. 291/37 / V: jăl, jea~, jele / Pl: (rar) jeli / E: slv жаль] 1 (Îvp) Dorință arzătoare. 2 (Îvp) Dor mare Si: (Îvr) jaloste. 3 (Îvp; îe) A (cu)prinde (ori a ajunge, a lua) pe cineva o ~ sau un jăl A-i fi dor. 4 (Îvp; îae) A se întrista. 5 (Înv; îe) A-i fi ~ (cuiva) de cineva (sau ceva) A-i fi dor de cineva sau de ceva. 6 (Buc; îae) A compătimi pe cineva. 7 Tristețe. 8 Durere adâncă Si: (reg) jălărie (2), jeie (2), (îrg) jălătate (2). 9 (Îav) A ~ Cu tristețe. 10 (Îal) De durere. 11 (Îlav) Cu ~ Plin de tristețe. 12 (Îla) De ~ Trist. 13 (Îal) Plin de dor. 14 (Îal) De plâns. 15 (Înv; îs) Glas a ~ Glas plângător. 16 (Înv) Doliu. 17 (Fam) Nenorocire.

jale² sf [At: PANȚU, PL. / V: jaie, jele / Pl: jăli / E: mg zsálya] (Bot) 1 (Șîc ~-de-grădină) Mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală Si: jaleș (6), jaleș-de-grădină, salbie, salvie, salvie-de-grădină (Salvia officinalis). 2 (Bot; îc) ~-cleioasă Jaleș de pădure (Salvia glutinosa). 3 (Îc) ~-de-câmp Salvie de câmpie (Salvia pratensis). 4 Coada-vacii (Salvia silvestris). 5 Linariță (Linaria vulgaris).

jăl sn vz jale¹

jăli v vz jeli

jeale sf vz jale¹

jele¹ sf vz jale¹

jele² sf vz jale²

jeli [At: VARLAAM, C. 336/2 / V: jăli / Pzi: ~lesc / E: slv жалити] 1-2 vti A plânge (după) un mort Si: a boci. 3 vr A se tângui. 4 vt(a) A fi în doliu. 5 vt(a) A nu se bucura de plăcerile vieții din cauza pierderii unei ființe iubite. 6 vt(a) A fi tot timpul trist. 7 vt(a) A-i părea rău de ceva Si: a jelui (6), a regreta. 8 vt A da expresie durerii sau milei ce o simți față de cineva sau ceva Si: a compătimi, a deplânge, a jelui.

șale sf vz jale

șalie sf vz jale

JALE¹, ❍JELE sf. 1 Întristare adîncă: uitîndu-mă, la el, m’a apucat o jale, de să ferească Dumnezeu (ISP.); acolo era o jele grozavă, toți oamenii plîngeau și se văietau (RET.); de jale, jalnic, de plîns ¶ 2 Doliu: muiarea care nu împle anul cel de jale, ci se mărită de ia alt bărbat, aceea are... pedeapsă (PRV.-MB.) [vsl. žalǐ]

JALE² sf. S/., JALEȘ sbst. 🌿 1 Mic arbust mirositor, originar din sudul Europei, cu flori albastre, violete sau albe, cultivat adesea prin grădini; frunzele acestei plante sînt întrebuințate în medicină, iar poporul le aplică la gîlci, pentru a le vindeca (Salvia officinalis); numită și „salbie”, „sălvie”, „șălvie”, „jale-de-grădină”, etc. (🖼 2719) ¶ 2 Plantă alb-lînoasă, cu flori roșii-purpurii; numită și „pavăză” (Stachys germanica) (🖼 2720) ¶ 3 ~-DE-CÎMP, plantă cu flori galben-deschise, avînd la baza inferioară a corolei puncte violete, cu dinții caliciului acoperiți cu peri aspri; numită și „jaleș-sălbatic” (Stachys recta) (🖼 2721); – ~-DE-CÎMP² = SALVIE-DE-CÎMPURI; – ~-DE-CÎMP³ = COADA-VACII² ¶ 4 JALE-CLEIOASĂ, JALEȘ DE-PĂDURE = CINSTEȚ [ung. zsálya]

JALEȘ 👉 JALE².

†JĂLI 👉 JELI.

JELI, ❍JĂLI (-lesc) I. vb. tr. A plînge pe un mort: îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeli și poporul, în cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape (isp.); pr. ext.: jăleau pierderea limbii (negr.). II. vb. intr. și refl. 1 A se plînge, a se tîngui ¶ 2 A purta, a ținea doliul: muiarea... iaste datoare pentru cinstea bărbatului ei să jălească (prv.-mb.) [vsl. žaliti].

JELITOR adj. verb. JELI Care jelește.

JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.

JALE¹ s. f. Tristețe, mîhnire, durere. Au stat multă vreme în ploaie, ascultînd viersul de jale, glasul singuratic al mamei părăsite. DUMITRIU, N. 155. Toată împărăția era plină de jale. ISPIRESCU, L. 4. Frunzuleană de pelin, Mare jale, mare chin: Prin străini s-ajungi străin. BELDICEANU, P. 97. ◊ Loc. adv. Cu jale = cu tristețe, cu mîhnire, dureros. El n-avea... de ce să se mire și ce să contemple cu jale. C. PETRESCU, A. R. 16. Se opresc cu toții în cale, se opresc și zic cu jale. CREANGĂ, P. 275. De ce plîngi cu jale? ALECSANDRI, P. I 196. ◊ Loc. adj. De jale = jalnic, trist, (plin) de dor. Bătrînul rosti vorbele acestea duios, ca un cîntec de jale. SADOVEANU, O. I 157. Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale. ALECSANDRI, P. A. 43. ◊ Expr. A-i fi cuiva jale de cineva = a-i fi milă de cineva. Sărmane prietene! mi-e jale de tine. NEGRUZZI, S. I 63. – Variantă: jele (DEȘLIU, G. 24, DAVIDOGLU, M. 66) s. f.

JALE² s. f. 1. Plantă semilemnoasă aromată, cu flori albastre, violete sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și medicinală (Salvia officinalis); salbie. 2. Jaleș.

JELE s. f. v. jale.

JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plînge, a se văieta, a se tîngui. Se jelea și plîngea. ◊ Fig. Vîntul se jelea prin trestii. SADOVEANU, O. I 152. De trei zile mă dorește Mîndra inimii mireasă, Dar de ce se tot jelește Oltul meu pe lîngă casă? CERNA, P. 135. 2. Tranz. (Popular) A plînge (cu glas tare) după un mort; a boci. Îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră și poporul. ISPIRESCU, L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacră-sa. CREANGĂ, P. 11. Adă luntrea și mă treci... Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești, Nici surori să mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139. ◊ Intranz. Numai ea, biata, era plînsă, prizărită și amărîtă... pentru că jelea după Tei-Legănat. SBIERA, P. 88. (Cu pronunțare regională) S-o strîns frații grămăgioară și jălesc de-o surioară. ȘEZ. IV 225. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva), a se arăta întristat. Cît trăiește, tot jelește. ȘEZ. III 163. Nu mă jeli cu portul, jelește cu sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 3. Tranz. (Învechit) A-i părea rău după ceva sau după cineva; a regreta. Aceste sînt suvenirurile care jelesc. RUSSO, S. 19. (Cu pronunțare regională) Pe la noi n-ai mai venit Să vezi cît ești de jălit. ALECSANDRI, P. P. 379. Cît jălesc vremea pierdută. NEGRUZZI, S. I 75. ♦ A compătimi. (Cu pronunțare regională) Omul nebun tare-i de jălit. CREANGĂ, P. 243.

JÁLE² s. f. Plantă semilemnoasă, aromată, cu flori albastre, violete sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și medicinală (Salvia officinalis). – Magh. zsálya.

JÁLE¹ s. f. 1. Tristețe, mîhnire, durere adîncă. ◊ Expr. A-i fi cuiva jale de cineva = a-i fi milă de cineva. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s. f.] – Slav (v. sl. žalĭ).

JÁLEȘ s. m. 1. Nume dat mai multor specii de jale². 2. Plantă erbacee cu frunze ovale și flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Din jale² + suf. -eș.

JELI, jelesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se plînge, a se văita. 2. Tranz. și intranz. A boci. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva). 3. Tranz. (Înv.) A. regreta. ♦ A deplînge, a compătimi. – Slav (v. sl. žaliti).

JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. (Pop.) Care jelește; care inspiră jale; jalnic. – Din jeli + suf. -(i)tor.

JALE¹ f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situație disperată etc.; durere sufletească adâncă; jelanie. Cântec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. žali

JALE² f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya

A JELI ~esc 1. tranz. 1) (morți) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti

A SE JELI mă ~esc intranz. A-și împărtăși neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti

jale f. 1. întristare: după bucurie și jale; 2. doliu: un alaiu de jale; de jale, de plâns. [Slav. JALĬ, durere].

jele f. Mold. jale: orașul care iese din pustiile de jele Em.

jelì v. 1. a plânge pe un mort; 2. a plânge cu gemete și strigăte. [Slav. JELATI].

1) jále f., fără pl. (vsl. žalĭ, durere, d. žalitĭ, a jăli, a simți jale. V. jele, jălesc, jalbă). Mare întristare, mare doliŭ: zile de jale.

2) jale f., pl. jălĭ și jaleș m. (ung. zsálya, sálya, salvie, și zsályás, preparat cu salvie; sîrb. žalj, žalbija, germ. salbei, d. lat. salvia). Salvie. Altă plantă din aceĭașĭ familie (stachys [germanica și rectaj]). – Se numește și pavăză.

jălésc (est) și jelesc (vest), v. intr. (jălesc vine d. vsl. rut. žaliti, a jăli, a simți jale saŭ e format din jelesc, ĭar jelesc vine d. vsl. želati [želati și želĕti], a dori, a jăli. Din aceĭașĭ răd. sînt: vsl. žali, jale, și želia, jele, žaliti se, a se judeca, a avea proces, žalovati, a jăli, și želániĭe, jelanie). Simt jale, simt mare întristare. V. tr. Plîng cu multă jale un mort. V. refl. Mă lamentez, mă tînguĭesc, plîng: mă jeleam de moartea luĭ, mă jeleam c’a murit.

jéle f. fără pl. (vsl. želĭa, măhnire, jele. V. jale 1). Melancolie: a-țĭ fi jele. – În est jăle.

jelésc V. jălesc.

jale s. f., g.-d. art. jalei

jale-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-câmp

jale-de-grădină (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-gradină

jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, 3 sg. jelește, imperf. 1 jeleam; conj. prez. 1 sg. să jelesc, 3 să jelească

jale s. f., g.-d. art. jalei

jale-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-câmp corectat(ă)

jale-de-grădină (plantă) s. f., g.-d. art. jalei-de-grădină

jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, imperf. 3 sg. jelea; conj. prez. 3 să jelească

jale (tristețe; plantă) s. f., g.-d. art. jalei

jale de câmp (bot.) s. f.

jale de grădină (bot.) s. f.

jeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, imperf. 3 sg. jelea; conj. prez. 3 sg. și pl. jelească

jale

jeli

jale, -lei gen. a.

jelesc, -leam 1 imp.

jale (-jeli), s. f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. – Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101), cf. bg. žalja. Se folosește în Arg. cu un sens mai mult sau mai puțin echivalent celui de „treabă proastă”. Sensul înv. de „dorință, dor” indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate; ex. citat, din Codicele Voronețean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit jale „dorință” în loc de dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere” și „dorință”. Der. jalet, s. n. (durere); jelie, s. f. (chin); jaloste, s. f. (înv., chin), din sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrnește milă; de doliu), cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit); jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui); jelanie, s. f. (dorință; durere, chin, necaz; plîngere, lamentație), din sl. želanije „dorință”, confundat în parte cu sl. želenije „doliu, durere” (DAR), cf. bg. želanie „dorință”; jeli (mr. jilescu, jilire), vb. (a plînge, a se jelui), din sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat); jelit, s. n. (jeluire, plînset); jelui, vb. (a compătimi, a simți compasiune, a regreta, a deplora; înv., a dori, a-i fi dor; refl., a se plînge), din sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios); jeluitor, s. m. (reclamant); jalovanie, s. f. (bocet; reclamație), din sl. (rus.) žalovanije, înv.

jale s. f. – Salvie (salvia officinalis). Mag. zsálya, din lat. salvia (Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 139), cf. sb. žalj, žalfija (› jalfie). Este dublet de la salvie, s. f. – Der. jaleș, s. m. (salvie; plantă, Stachys germanica), a cărei der. este puțin clară (după DAR, din mag. zsályas „infuzie de salvie”); joaie, s. f. (salvie), în loc de jaie (Drăganu, Dacor., IX, 210); joian, s. m. (plantă, Oenanthe silaifolia), cu var. joină, s. f.

cântec de jale v. bocet.

vaiet (de jale) v. bocet.

JALEA, Ion (1887-1983, n. Casimcea, jud. Tulcea), sculptor român. Acad. (1963). Elev al lui Paciurea și Bourdelle. Portrete („Tatăl meu”, „Autoportret”, „Acad. G. Oprescu”), compoziții („Arcaș odihnindu-se”), alegorii („Hercule doborând Centaurul”), monumente („Spiru Haret”, „Mihai Eminescu”, „Decebal”, „Victoria”), reliefuri („Împărat și proletar”), remarcabile prin echilibrul de esență clasică al compoziției, prin expresivitatea și plasticitatea formelor și sobrietatea mijloacelor plastice.

JALE s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristețe.

JALE s. v. doliu, linariță, salvie.

JALE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleș, (reg.) pavăză.

JALE-CLEIOASĂ s. v. cinsteț.

JELI vb. 1. v. boci. 2. v. văita.

JELI vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

jale² s.f. (bot.) 1 (și jale-de-grădină) Salvia officinalis; jaleș, jaleș-de-grădină, salvie, salvie-de-grădină, ‹reg.› mierea-ursului (v. miere), nădragul-țiganului (v. nădrag), șalef, șerlai. 2 Salvia silvestris; coada-vacii (v. coadă), ‹reg.› brăileancă, corovatic, jaleș, năduf, salvie-de-pădure. 3 Stachys germanica; jaleș, ‹reg.› pavăză. 4 jale-cleioasă = jale-de-pădure = Salvia glutinosa; cinsteț, jaleș, jaleș-de-pădure, ‹reg.› brânca-porcului (v. brâncă¹), brusturul-caprei (v. brustur), cocean-căpresc, iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), lăpuș, lăpuș-de-capră, lipan¹, meduneț, miericică, salvie-busuioacă, salvie-cleioasă, salvie-sălbatică, slăbănog, sugar, șerlai, urechea-porcului (v. ureche), jale-de-câmp = Salvia pratensis; jaleș, jaleș-de-câmp, salvie, salvie-de-câmp, salvie-de-câmpie, salvie-de-câmpuri, ‹reg.› coada-vacii (v. coadă), iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), slăbănog, șerlai, urechea-porcului (v. ureche); (reg.) jale-de-munte v. Pojarniță. Sunătoare (Hypericum perforatum). 5 (reg.) v. Linariță (Linaria vulgaris).

jale¹ s.f. I 1 ‹pop.› jelanie, ‹înv. și reg.› tângă, ‹înv.› jalet. Duritatea atacurilor din presă îi copleșește sufletul de jale. 2 amar, întristare, tristețe, ‹fig.› catran, milă. I-a murit cineva apropiat și i-a rămas jale în inimă. 3 duioșie, întristare, tristețe, ‹fig.› durere. Melodia exprimă o jale copleșitoare. II (înv.) v. Doliu.

jeli vb. IV. 1 tr., intr. a boci, a jelui, a plânge, a tângui, <înv. și reg.> a petrece, a văita. Mereu își jelește fiul mort. 2 refl. (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui,a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta,<pop.> a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg.> a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, <reg.> a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.>a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.>a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. Toată ziua se jelește că viața îi este plină de greutăți. 3 tr. (compl. indică oameni sau soarta,suferințele, nenorocirile, necazurile etc. lor)a căina, a compătimi, a deplânge, a deplora, a jelui, a plânge, <rar> a compasiona, <înv. și pop.> a tângui, a văicări, <înv. și reg.> acăi, <reg.> a sărăci, a șăinăli, a văiera, a văita, <înv.> a obida, <latin.; înv.> a lugi. Îl jelește pentru suferința sa. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta.

jale s. v. DOLIU. LINARIȚĂ. SALVIE.

JALE s. 1. (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tîngă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. duioșie, durere, întristare, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

JALE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleș, (reg.) pavăză.

jale-cleioasă s. v. CINSTEȚ.

jeli vb. v. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA.

JELI vb. a se boci, a se căina, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)

JALE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte.Pofta lăcomiii și jealea mărimei numelui CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. žalĭ. Cf. jelanie

JALE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte. Pofta lăcomiii și jealea mărimei numelui. CANTEMIR, IST. Etjmologie: sl. žalĭ. Cf. j e l a n i e.