LINARIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăriță s. f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei).

LINARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze înguste și cu flori galbene, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii. /linaria (nume științific) + suf. ~iță

linariță s. f., g.-d. art. linariței; pl. linarițe

LINARIA L., LINARIȚĂ, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din America de N și emisfera nordică a globului, cca 75 specii, plante erbacee, anuale, bienale sau vivace, cîteva semilemnoase. Înfloresc vara. Flori galbene, albe, violete, purpur (corolă pintenată, gîtul corolei închis de unflătura buzei de jos, buza superioară curbată sau revolută). Inflorescență în formă de spic, paniculă sau racem. Frunze lungi, înguste, liniare, lanceolate sau ovate, verzi-deschis-argintii, glabre.

LINARIȚĂ s. (BOT.; Linaria vulgaris) (reg.) inărică, jale, buruiană-de-in, floarea-jelei, gura-mâței, inișor-de-alior, in-sălbatic.

LINARIȚĂ s. v. parpian.