JELI, ❍JĂLI (-lesc) I. vb. tr. A plînge pe un mort: îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeli și poporul, în cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape (isp.); pr. ext.: jăleau pierderea limbii (negr.). II. vb. intr. și refl. 1 A se plînge, a se tîngui ¶ 2 A purta, a ținea doliul: muiarea... iaste datoare pentru cinstea bărbatului ei să jălească (prv.-mb.) [vsl. žaliti].