jab sn [At: DN³ / P: geb / Pl: ~uri / E: eg jab] 1 Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. 2 (Rar) Lovitură de ciocan.

JAB s.n. Lovitură scurtă, repetată la box cu vârful mănușii celei mai avansate; lovitură de ciocan. [Pron. geb, pl. -uri. / < engl. jab].

JAB [GEB] s. n. (box) lovitură de sus în jos, „de ciocan”, având ca țintă capul. (< engl. jab)

jab s. n. (sport) Lovitură scurtă la box ◊ „[...] victoria la puncte i-a fost acordată americanului grație unor serii de «jaburi» cu ambele mâini, relativ bine ajustate.” Sc. 8 VIII 84 p. 5 [pron. djeb] (din engl. jab)

JAB ~uri n. Lovitură repetată plasată în regiunea nasului, aplicată la box. /<engl. jab

jăb sn vz jeg

jâb, ~ă a, av vz jib

jib, ~ă [At: PAȘCA, GL. / V: jâb / Pl: ~i, ~e / E: mg zsib „comediant”] (Trs) 1 a (D. o persoană sau un lucru) Bine dezvoltat. 2 a (Pex) Puternic. 3 a (Pex) Mare. 4 av Foarte mult. 5 av Repede.

JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib.

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]

jab s. n. [pron. engl. geb], pl. jáburi

JAB s. v. piciorul-cocoșului.

jab s. v. PICIORUL-COCOȘULUI.

jib (jíbă), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscută. După DAR, din mag. zsib „actor comic”; după Drăganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. živ „viu”. Ambele soluții par improbabile și dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curînd o alterare, deși dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”.

jib², jíbă, adj. (reg.) Bine dezvoltat, tare, puternic, zdravăn, mare.

jib¹, adv. (reg.) 1. Mult, foarte mult. 2. Repede.

jăb, s.n. – v. jeb („buzunar”).

jâb, adv. – v. jib („tare”).

jib, (jâb), adv. – (reg.) 1. Tare: „Când îs supărată jib / Atunci fac voie și râd” (Țiplea, 1906: 450). „Zî mai jâb, n-aud bine” (Budești). În toate localitățile din Țara Maramureșului circulă în paralel cu sin. tare (ALRRM, 1969: 64). 2. Repede: „Mă duc mai jib” (Giulești). Sin.: „mă duc fuga” (ALRRM, 1969: 138). 3. (cu rol adjectival) În expr. tare jib „mult, rău”. Țiplea (1906) indică și jib, jibă „mare”. ♦ (onom.) Jâbucu, poreclă în Rohia (Lăpuș). (Trans. de Nord, Maram., inclusiv în Maramureșul din dreapta Tisei.). – Et. nec. (DER); din magh. zsib „actor comic” (DA, cf. DER; Gh. Radu, 1970; DEX, MDA); din ucr. živ „viu” (Drăganu) sau ucr. žibo.