jib, (jâb), adv. (reg.) 1. Tare: „Când îs supărată jib / Atunci fac voie și râd” (Țiplea, 1906: 450). 2. Repede: „Mă duc mai jib” (ALRRM, 1969: 138). 3. (cu rol adj., în expr.) Tare jib = mult, rău: „Și zmăii ardeau ca și paiele; tare jib ardeau” (Bilțiu, 2007: 52). 4. Mare. ■ În Trans. de Nord, Maram. Istoric, inclusiv în Maram. din dreapta Tisei. – Din magh. zsib „actor comic” (DA, după DER; DEX, MDA).