3 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTÁRE, inventări, s. f. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa.

INVENTÁRE, inventări, s. f. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa.

inventare sf [At: PUȘCARIU, ap. DA ms / Pl: ~tări / E: inventa] 1 Născocire a ceva nou, inexistent până atunci. 2 Efectuare a unei descoperiri tehnice. 3 Găsire a ceva sau a cuiva la repezeală, pentru anumite ocazii. 4 Prezentare drept reale a unor lucruri imaginare. 5 (Pex) Mințire. 6 (Ccr) Invenție (1).

INVENTÁRE s. f. Acțiunea de a inventa. În treizeci de ani, Puterea Sovietică a adunat aici peste 20 milioane de volume și broșuri, tipărite de-a lungul sutelor de ani de la inventarea tiparului și pînă astăzi. STANCU, U.R.S.S. 28.

INVENTÁRE s.f. Acțiunea de a inventa. [< inventa].

INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a realiza ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. [Prez. ind.; și: invént] – Din fr. inventer.

INVENTÁR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află, la un moment dat, într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.

inventa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pzi: ~tez / E: fr inventer] 1 A născoci ceva nou, care nu exista până atunci. 2 (Spc) A face o descoperire tehnică. 3 (Fig) A găsi ceva sau pe cineva la repezeală, pentru anumite ocazii. 4 A prezenta drept reale anumite lucruri imaginare Si: a născoci, a scorni. 5 (Pex; fig) A minți.

inventar sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (înv) ~iu, ~ium, ivintal, ivin~ / Pl: ~e / E: fr inventaire, lat inventarium] 1 Registru cu statut de act, în care sunt enumerate și descrise cantitativ și valoric toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc. 2 (Pex) Totalitate a bunurilor din inventar (1). 3 (Pgn) Listă exactă, amănunțită. 4 (Pgn) Înșirare (a unor fapte, întâmplări etc.) Si: enumerare. 5 (Îs) ~ viu Totalitate a vitelor și a păsărilor dintr-o gospodărie. 6 (Îs) ~ mort Totalitate a uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând gospodăriei sau întreprinderii. 7 (Îlv) A face ~ul A inventaria (1). 8 (Jur; îs) Beneficiu de ~ Beneficiu acordat moștenitorului de a nu plăti datoriile succesiunii decât până la suma cuprinsă în inventar. 9 (Jur; îlav) Sub beneficiu de ~ Cu rezerva de a controla și verifica înainte de a admite ceva.

INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. – Din fr. inventer.

INVENTÁR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.

INVENTÁ, inventez și invént, vb. I. Tranz. 1. A imagina, a face, a crea, a construi ceva nou, care nu exista pînă atunci; a născoci. V. descoperi. Praful de pușcă a fost inventat de chinezi.Fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie a sa. NEGRUZZI, S. I 347. 2. A scorni lucruri închipuite, inexistente, neadevărate; p. ext. a minți. Întreaga întîmplare a fost inventată de răuvoitori.

INVENTÁR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru cuprinzînd însemnarea tuturor obiectelor care alcătuiesc averea unei gospodării, instituții, întreprinderi etc.; p. ext. totalitatea acestor obiecte. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putîndu-se cere pentru prețuire părerea unui expert. B. O. 1953, 4. Să constate dacă nimeni... n-a înstrăinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și a păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținînd unei gospodării sau întreprinderi. Inventar agricol v. agricol. Beneficiu de inventar v. beneficiu.Expr. A face inventarul (unui magazin) = a înscrie și evalua toate mărfurile dintr-un magazin. ♦ Fig. Listă exactă, analiză amănunțită. Dacă vom face astăzi inventarul substanțial și explicit al pericolelor de traducțiune, credem că astfel ne vom fi îndeplinit cu totul datoria noastră pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362. – Variantă: (învechit) inventáriu, inventarii (NEGRUZZI, S. I 10), s. n.

INVENTÁRIU s. n. v. inventar.

INVENTÁRIU s. n. v. inventar.

INVENTÁ vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. [P.i. -tez și invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].

INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].

arată toate definițiile

Intrare: inventare
inventare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventare
  • inventarea
plural
  • inventări
  • inventările
genitiv-dativ singular
  • inventări
  • inventării
plural
  • inventări
  • inventărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inventa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventa
  • inventare
  • inventat
  • inventatu‑
  • inventând
  • inventându‑
singular plural
  • inventea
  • inventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inventez
(să)
  • inventez
  • inventam
  • inventai
  • inventasem
a II-a (tu)
  • inventezi
(să)
  • inventezi
  • inventai
  • inventași
  • inventaseși
a III-a (el, ea)
  • inventea
(să)
  • inventeze
  • inventa
  • inventă
  • inventase
plural I (noi)
  • inventăm
(să)
  • inventăm
  • inventam
  • inventarăm
  • inventaserăm
  • inventasem
a II-a (voi)
  • inventați
(să)
  • inventați
  • inventați
  • inventarăți
  • inventaserăți
  • inventaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventea
(să)
  • inventeze
  • inventau
  • inventa
  • inventaseră
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventa
  • inventare
  • inventat
  • inventatu‑
  • inventând
  • inventându‑
singular plural
  • inventă
  • inventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invent
(să)
  • invent
  • inventam
  • inventai
  • inventasem
a II-a (tu)
  • invenți
(să)
  • invenți
  • inventai
  • inventași
  • inventaseși
a III-a (el, ea)
  • inventă
(să)
  • invente
  • inventa
  • inventă
  • inventase
plural I (noi)
  • inventăm
(să)
  • inventăm
  • inventam
  • inventarăm
  • inventaserăm
  • inventasem
a II-a (voi)
  • inventați
(să)
  • inventați
  • inventați
  • inventarăți
  • inventaserăți
  • inventaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventă
(să)
  • invente
  • inventau
  • inventa
  • inventaseră
Intrare: inventar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventar
  • inventarul
  • inventaru‑
plural
  • inventare
  • inventarele
genitiv-dativ singular
  • inventar
  • inventarului
plural
  • inventare
  • inventarelor
vocativ singular
plural
inventariu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventariu
  • inventariul
  • inventariu‑
plural
  • inventarii
  • inventariile
genitiv-dativ singular
  • inventariu
  • inventariului
plural
  • inventarii
  • inventariilor
vocativ singular
plural
inventarium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ivantar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ivintal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ivintar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inventare

  • 1. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: născocire scornire attach_file un exemplu
    exemple
    • În treizeci de ani, Puterea Sovietică a adunat aici peste 20 milioane de volume și broșuri, tipărite de-a lungul sutelor de ani de la inventarea tiparului și pînă astăzi. STANCU, U.R.S.S. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi inventa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

inventa

etimologie:

inventar inventariu inventarium ivantar ivintal ivintar

  • 1. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află, la un moment dat, într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.
    exemple
    • Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putîndu-se cere pentru prețuire părerea unui expert. B. O. 1953, 4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Totalitatea acestor bunuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Să constate dacă nimeni... n-a înstrăinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.6. Inventar gospodăresc = totalitate a valorilor materiale aflate în gospodăria unei întreprinderi, a unei instituții sau a unei organizații.
      surse: NODEX
    • 1.7. locuțiune verbală A face inventarul = a înscrie și evalua toate mărfurile dintr-un magazin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inventaria
    • 1.8. prin generalizare Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: enumerare înșirare attach_file un exemplu
      exemple
      • Dacă vom face astăzi inventarul substanțial și explicit al pericolelor de traducțiune, credem că astfel ne vom fi îndeplinit cu totul datoria noastră pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362.
        surse: DLRLC
  • 2. Totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală.
    surse: MDN '00

etimologie: