15 definiții pentru scornire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORNÍRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgornire s. f.] – V. scorni.

scornire sf [At: (a. 1820) DOC. EC. 242 / Pl: ~ri / E: scorni] 1 (Înv) Scoatere din adăpost a animalelor sau a oamenilor. 2 (Înv) Provocare a unor stări sufletești, a unor acțiuni, a unor evenimente etc. Si: (reg) scormoneală (9), (îvr) scorneală (1). 3 (Înv) Creare a ceva inedit. 4 Creare din imaginație (cu intenții rele) a unor lucruri inexistente în realitatea concretă și prezentarea lor ca fiind adevărate Si: invenție, născocire, plăsmuire, (îvr) scorneală (2), scornitură (2). 5 (Ccr) Produs al scornirii (4) Si: invenție, născocire, plăsmuire, (îvr) scorneală (3), scornitură (3). 6 (Reg) Scormonire (3).

SCORNÍRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgorníre s. f.] – V. scorni.

SCORNÍRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a scorni și rezultatul ei; născocire, scornitură, minciună. Scornirile nevestelor și cumetrelor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 247. Moda aceasta de a adormi lumea e o scornire drăcească. CONTEMPORANUL, II 250.

ZGORNÍRE s. f. v. scornire.

zgornire[1] sf vz scornire

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scornire s. f., g.-d. art. scornirii; pl. scorniri

scornire s. f., g.-d. art. scornirii; pl. scorniri

scorníre s. f., g.-d. art. scornírii; pl. scorníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCORNÍRE s. v. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire.

SCORNÍRE s. I. 1. v. inventare. 2. v. fantezie. 3. inventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. v. minciună. II. 1. v. hăituire. 2. bătaie. (~ peștilor.)

SCORNIRE s. I. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală. (Produs al ~.) 3. inventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) II. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. bătaie. (~ peștilor.)

scornire s. v. DECLANȘARE. DEZLĂNȚUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÎRNIRE. VENIRE.

ZGORNÍRE s. v. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stârnire.

zgornire s. v. BĂTAIE. GOANĂ. GONIRE. HĂITUIALA. HĂITUIRE. SCORNIRE. STÎRNIRE.

Intrare: scornire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scornire
  • scornirea
plural
  • scorniri
  • scornirile
genitiv-dativ singular
  • scorniri
  • scornirii
plural
  • scorniri
  • scornirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgornire
  • zgornirea
plural
  • zgorniri
  • zgornirile
genitiv-dativ singular
  • zgorniri
  • zgornirii
plural
  • zgorniri
  • zgornirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scornire, scornirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scornirile nevestelor și cumetrelor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 247. DLRLC
    • format_quote Moda aceasta de a adormi lumea e o scornire drăcească. CONTEMPORANUL, II 250. DLRLC
etimologie:
  • vezi scorni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.