3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

gir3- [At: DN3 / E: fr gyre] Element de compunere savantă cu semnificația: 1 Cerc. 2 Rotativ.

gir1 sn [At: CARAGIALE, T. I, 193 / Pl: ~uri / E: ger Giro, it giro] 1 Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2 Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva.

GIR, giruri, s. n. (În comerțul bancar capitalist) Semnătură pusă pe dosul unei cambii, prin care semnatarul își ia răspunderea achitării ei, alături de debitor, sau prin care proprietarul cambiei o transmite altuia. Cine vrea, n-are decît să iscălească o hîrtie, să-și pună un gir și să arate de cîte parale are nevoie. STANCU, D. 227.

GIR s.n. Semnătură pe dosul unei cambii, prin care semnatarul garantează achitarea ei sau prin care proprietarul cambiei o transmite altcuiva. [< it. giro].

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre].

GIR1 s. n. 1. operație prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transferă asupra unei alte persoane dreptul de proprietate și obligațiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acțiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)

GIR ~uri n. 1) Semnătură pe dosul unei cambii prin care semnatarul garantează achitarea ei. 2) Mijloc prin care o persoană garantează pentru acțiunile, angajamentele altei persoane. /<it. giro, germ. Giro

gir n. semnătura în dosul unei poliți spre a transmite altuia proprietatea ei (= it. giro).

gir n., pl. urĭ (it. giro, d. lat. gyrus. V. jur 1). Com. Semnătură pe dosu uneĭ polițe (andosament) a căreĭ proprietate se transmite ast-fel altuĭa numit giratar.

giro- [At: DN3 / E: fr gyro~] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Cerc. 2 Rotativ.

GIRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [Var. gir-. / < fr. gyro-, cf. gr. gyros].

GIR2(O)-, -GÍR, -GIRÍE elem. „cerc, rotire, rotativ”, „girus”. (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: gir
gir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gir
  • girul
  • giru‑
plural
  • giruri
  • girurile
genitiv-dativ singular
  • gir
  • girului
plural
  • giruri
  • girurilor
vocativ singular
plural
Intrare: gir (suf.)
gir (suf.)
sufix (I7-S)
  • gir
Intrare: giro
giro
prefix (I7-P)
  • giro
gir (pref.)
prefix (I7-P)
  • gir
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gir

  • 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cine vrea, n-are decît să iscălească o hîrtie, să-și pună un gir și să arate de cîte parale are nevoie. STANCU, D. 227.
      surse: DLRLC
  • 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: