GIR (< it.) s. n. 1. Mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acțiunile, datoriile cuiva. 2. (FIN.) Modalitate prin care posesorul unui instrument de plată (cambie, bilet la ordin, ce etc.), numit girant, transferă unei persoane fizice sau juridice, numită giratar, toate drepturile care izvorăsc din posesia instrumentului de plată. G. se face prin înscrierea pe verso-ul instrumentului de plată a următoarelor mențiuni: numele girantului, numele giratarului, semnătura girantului și data girării. După efectuarea acestor specificații, instrumentul de plată se înmânează giratarului.