3 intrări

school Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FER s. n. v. fier.

-fer1 [At: DN3 / E: it -fero, fr -fère] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care poartă. 2 Care produce.

-FER Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „care produce”. [< it. -fero, fr. -fère, cf. lat. ferre – a purta, a duce].

-FÉR elem. „care poartă, conține”, „care produce”. (< fr. -fère, cf. lat. ferre, a purta)

fer (est) și fĭer (vest) n., pl. feare, fĭare și (Mold.) fere (lat. fĕrrum, it. pg. ferro, pv. fr. fer, sp. hierro). Un metal cenușiŭ albăstriŭ, ductil, maleabil, foarte tenace și foarte uzitat în industrie. (E bi- și tetravalent, are o densitate de 7,84 și o greutate atomică de 56. Se topește la 1500°). Obĭect indefinit de fer: roata are un fer în prejuru eĭ. Fig. Spadă, sabie: a încrucișa feru cu cineva. Danga orĭ sigil: stampilat cu feru roș (înroșit în foc), feru țăriĭ. Fig. Est. Formă tip, aer: acest copil are feru familiiĭ. Pl. Lanțurĭ: hoț pus în feare. Fer de călcat, instrument de fer cu care, după ce se încălzește, se netezesc rufele. Feru pluguluĭ, brăzdar, botu care despică pămîntu. Feru sulițeĭ, vîrfu eĭ de fer. Cap de fer, 1) minte foarte rezistentă la muncă, 2) cap încăpățînat. Corp de fer, corp robust. Sceptru de fer, guvern de fer (fig.), guvernare energică saŭ aspră și despotică. A geme în feare, a fi în captivitate, în robie. – Pop. her și (Munt. est) hĭer.

CHEMIN DE FER s. n. Joc de noroc asemănător cu bacaraua. [Pr.: șmẽ dö fér] – Cuv. fr.

FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

chemin de fer s [At: DEX2 / P: șmen dö fer / E: fr chemin de fer] Joc de noroc asemănător cu bacaraua. corectată

fier sn [At: COD. VOR. 34/10 / V: fer, (reg) hier (S și: reg her) / Pl: (17-21, 26-39) fiare, (înv) ~e, (reg) fia / E: ml ferrum] 1 Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie. 2 (Imp) Oțel (moale). 3 (Îs) ~ nativ Fier aproape pur, care se găsește uneori în natură. 4 (Înv; îs) ~ alb Tablă. 5 (Iuz; îs) ~ turnat Fontă. 6 (Iuz; îs) ~ mort Fier de proastă calitate Si: (îvp) ~ băltos, ~ grăunțos. 7 (Îs) ~ forjat Fier prelucrat prin forjare, din care se fac obiecte ornamentale. 8 (Îs) Epoca ~ului (sau de fier) Perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea î. Hr. până în primele veacuri d. Hr., când omul a început să prelucreze și să folosească fierul. 9 (Îla) De ~ Tare. 10 (Îal) Rezistent. 11 (Îal) Neînduplecat. 12 (Îal) Riguros. 13 (Îe) A bate ~ul până-i (sau cât e) cald A nu lăsa să scape o ocazie când i se oferă. 14 (Îe) A-i trece (sau a-i da cuiva) un ~ (ars sau roșu) prin inimă A avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 15 (Îe; pop) În ~ul nopții În timpul nopții. 16 (Ban; îe) A avea ~ A avea bani. 17 (Reg) Ferăstrău. 18 Clește cu care se iau cărbunii din foc. 19 (Șîs ~ de călcat) Aparat întrebuințat la călcatul rufelor sau hainelor. 20 (Șîs ~ de frizat) Instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului Si: ondulator. 21 (Șîs ~ roșu) Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului. 22 (Pex) Semnul rămas la vită pe locul înfierat. 23 (Pop; îe) A avea ~ul cuiva A semăna cu cineva. 24 (Pop; îe) Cu ~ul de la el Din proprie autoritate. 25 (Pop; îe) ~ul rău nu se prăpădește Se spune despre omul care e rău din fire și care, de aceea, trăiește mai mult. 26 (Șîs ~ de plug; mpl) Cuțit la plug. 27 (Îs) ~ lat sau mare Tăișul cormanei Si: brăzdar, brăzdător, cormănitor. 28 (Îs) ~ lung sau mic Cuțit mare fixat în grindeiul plugului, care taie brazda. 29 (Iuz; îs) ~ de corabie Ancoră. 30 Lamă de armă tăioasă. 31 (Pre) Ascuțiș de armă tăioasă. 32 (Pex) Sabie. 33 (Îvp; îe) A trece prin ascuțișul ~ului A pustii un ținut, tăind și omorând locuitorii. 34 Bucată de oțel (în formă de drug). 35 (Înv; lpl) Lanțuri, cătușe, cu care erau legați prizonierii, deținuții. 36 Piedică de cai făcută dintr-un lanț. 37 (Îs) ~ vechi Obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. 38 (Îe) A arunca la ~ vechi A scoate din uz. 39 (Îae) A nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 40 Substanță feruginoasă. 41 (Bot; îc) Iarba-fiarelor sau iarba ~ului Plantă erbacee veninoasă, din familia asclepiadaceelor, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui, căreia i se atribuie proprietăți miraculoase Si: brilioancă, rânduniță (Cynanchum vincetoxicum). 42 (Bot; îae) Roua-cerului (Drosera rotundifolia). corectată

CHEMIN DE FER subst. Joc de noroc asemănător cu bacaraua. [Pr.: șmen dö fér] – Cuv. fr.

FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea a. Cr. până în primele veacuri p. Cr., când omul a început să prelucreze și să folosească fierul. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se iau cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

FIER, (2, 3, 5) fiare, s. n. 1. Metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; nume impropriu pentru oțel, în special pentru oțelul moale. [Sciții] foloseau un metal nou, mai tare decît bronzul, anume fierul. IST. R.P.R. 25. Apucă bara de fier a scării și începu să se urce. DUMITRIU, N. 77. Tu cînți de unul doar, stingher... Lîngă sobița cea de fier. TOMA, C. V. 374. Bate fierul pînă-i cald. Fig. (În loc. adj.) De fier = a) tare, vînjos, neînduplecat. Braț de fier.Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147; b) riguros, sever. Disciplină de fier; c) (rar, despre somn) adînc, profund. Baba, cuprinsă de somnul ei de fier, se afundă în adîncul cel vrăjuit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. ◊ Epoca fierului (sau de fier) = epocă din preistoria omenirii, cînd a început să fie prelucrat și folosit fierul. Drum-de-fier = cale ferată, v. ferată. Călătoresc pe drumul-de-fier spre ținuturile întunecate de la miazănoapte. BOGZA, C. O. 368. Fier nativ v. nativ. Fier forjat v. forjat.Expr. A-i trece (cuiva) un fier (ars) prin inimă = a i se strînge inima de frică, de durere. Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gîndindu-se că poate i-au călcat porunca. ISPIRESCU, L. 52. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd întrebuințarea) Nume dat la diferite unelte făcute din oțel sau avînd o lamă de oțel. a) (Adesea determinat prin «de călcat») Unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau hainelor. Ești bună să-mi dai... fierul d-tale de călcat? CAMIL PETRESCU, T. II 525. Cămeșile le-am spălat... Și cu fierul le-am calcat. SEVASTOS, C. 144. b) (Uneori determinat prin «de frizat») Instrument care servește la ondulatul sau frizatul părului. Ia fierul de frizat de dasupra flăcării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vîră apoi în cîrlionții rebeli. CARAGIALE, O. II 290. c) (Uneori determinat prin «de plug») Fiecare din cele două cuțite ale plugului. I se năzăreau înaintea ochilor mulțimi de pluguri, unele stînd pe grinzi... altele, grele, răsturnate cu fiarele-n sus. CAMILAR, TEM. 144. De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luînd în mînă, Azvîrli spre turn cu el. COȘBUC, P. I 296. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ Fierul lat (sau mare) = brăzdar. Fierul lung (sau mic) = cuțitul fixat în grindeiul plugului și care taie brazda. d) Clește de foc. e) (Adesea determinat prin «roșu») Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, cu care se ard unele răni sau se fac semne. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a interveni cu sancțiuni aspre. f) Lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. O sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. Carnea tocește fierul. RUSSO, S. 147. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii. ♦ Bucată de oțel, mai ales în formă de drug. M-a lovit cu un fier.Fier vechi = obiecte de oțel uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi topite și turnate din nou. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (Numai la pl.) Lanțuri, cătușe cu care sînt legați prizonierii, deținuții. Cei aduși în fiare sînt de regulă spînzurați de catarg. CAMIL PETRESCU, T. II 182. Nu se auzea decît zgomotul pașilor și zăngănitul fiarelor ce încătușau mînile lui Dinu. BUJOR, S. 51. Subcîrmuitorul zise Tudorei că de n-o aduce banii în două zile, are să mă bată și să mă trimeață în fiare la cîrmuire. BOLINTINEANU, O. 342. ◊ Compus: (Bot.) iarba-fiarelor sau (rar) iarba-fierului v. iarbă. Piedică pentru cai. Caii i-au băgat în fiare și i-au slobozit să pască. GALACTION, O. I 267. – Pl. și: (regional, 3) fere (BIBICESCU, P. P. 296).

CHEMIN DE FER s.n. Joc de noroc asemănător bacaralei, la care fiecare jucător devine pe rând bancher (2). [Pron. șmen dö fer. / < fr. chemin de fer].

CHEMIN DE FER [ȘMEN DÖ FER] s. n. inv. joc de noroc asemănător bacaralei, la care fiecare jucător devine pe rând bancher (2). (< fr. chemin de fer)

cortína de fier sint. s. (pol.) Linie care despărțea Europa în țări comuniste și țări necomuniste, în timpul războiului rece ◊ Cortina de fier a căzut în 1989, o dată cu revoluțiile din Est.” (după fr. rideau de fer, engl. iron curtain; PR 1946; sintagma se folosea ◊ „neoficial” și înainte de 1989)

FIER rar fiáre n. 1) Metal greu, cenușiu, lucios, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și de electricitate, întrebuințat pe larg în industrie numai în aliaje. 2) (în limbajul curent) Oțel cu un conținut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferată. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioadă a comunei primitive caracterizată prin prelucrarea și întrebuințarea fierului. Braț de ~ braț vânjos. Voință de ~ voință fermă, nestrămutată. Disciplină de ~ disciplină riguroasă, severă. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de călcat unealtă cu care se calcă îmbrăcămintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate și scoase din folosință. 3) la pl. Lanțuri pentru deținuți. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) plantă care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacăt, de a sfărâma orice cătușe. [Monosilabic] /<lat. ferrum

Baia-de-Fier f. comună în jud. Gorjiu cu 1500 loc.

fier n. 1. metal dur și maleabil de un cenușiu lucitor; 2. bucată de fier la plug: fierul cel lat sau brăzdarul și fierul cel lung sau cuțitul plugului; 3. mașină de călcat; 4. (poetic), sabie: floarea țării noastre sub fieru se doboară BOL. mii de glasuri stinse de al tiraniei fier. GR. AL; 5. fig. tare, nemilostiv: inimă de fier, braț de fier; epocă de fier, cea mai barbară și mai coruptă dintre vârstele poetice ale omenirii; 6. pl. fiare, lanțuri. [Lat. FERRUM].

fĭer, fĭerár, fĭerăríe, V. fer...

arată toate definițiile

Intrare: fer (suf.)
sufix (I7-S)
  • fer
Intrare: chemin de fer
  • pronunție: șmẽ dö fer
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chemin de fer
  • chemin de fer
plural
genitiv-dativ singular
  • chemin de fer
  • chemin de fer
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fier
substantiv neutru (N6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fier
  • fierul
  • fieru‑
plural
  • fiare
  • fiarele
genitiv-dativ singular
  • fier
  • fierului
plural
  • fiare
  • fiarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fer
  • ferul
  • feru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fer
  • ferului
plural
vocativ singular
plural
Fe simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Fe
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chemin de fer

  • 1. Joc de noroc asemănător cu bacaraua, la care fiecare jucător devine pe rând bancher (?).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

fier fer Fe

  • 1. (numai) singular Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Bate fierul până-i cald.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • [Sciții] foloseau un metal nou, mai tare decît bronzul, anume fierul. IST. R.P.R. 25.
      surse: DLRLC
    • Apucă bara de fier a scării și începu să se urce. DUMITRIU, N. 77.
      surse: DLRLC
    • Tu cînți de unul doar, stingher... Lîngă sobița cea de fier. TOMA, C. V. 374.
      surse: DLRLC
    • 1.1. impropriu Oțel (moale).
      surse: DEX '09 sinonime: oțel
    • 1.2. Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în mileniul II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • exemple
      • Braț de fier. Disciplină de fier. Tare ca fierul.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127.
        surse: DLRLC
      • Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147;
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Baba, cuprinsă de somnul ei de fier, se afundă în adîncul cel vrăjuit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc.; a i se strânge inima de frică, de durere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gîndindu-se că poate i-au călcat porunca. ISPIRESCU, L. 52.
        surse: DLRLC
    • 1.6. Drum-de-fier = cale ferată,
      surse: DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Călătoresc pe drumul-de-fier spre ținuturile întunecate de la miazănoapte. BOGZA, C. O. 368.
        surse: DLRLC
    • 1.7. Fier nativ.
      surse: DLRLC
    • 1.8. Fier forjat.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. (Adesea determinat prin „de călcat”) Unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ești bună să-mi dai... fierul d-tale de călcat? CAMIL PETRESCU, T. II 525.
        surse: DLRLC
      • Cămeșile le-am spălat... Și cu fierul le-am calcat. SEVASTOS, C. 144.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Adesea determinat prin „de frizat”) Instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ia fierul de frizat de dasupra flăcării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vîră apoi în cîrlionții rebeli. CARAGIALE, O. II 290.
        surse: DLRLC
    • 2.3. (Adesea determinat prin „de plug”) Fiecare dintre cuțitele plugului.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • I se năzăreau înaintea ochilor mulțimi de pluguri, unele stînd pe grinzi... altele, grele, răsturnate cu fiarele-n sus. CAMILAR, TEM. 144.
        surse: DLRLC
      • De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luînd în mînă, Azvîrli spre turn cu el. COȘBUC, P. I 296.
        surse: DLRLC
      • Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120.
        surse: DLRLC
      • 2.3.1. Fierul lat (sau mare) = brăzdar
        surse: DLRLC
      • 2.3.2. Fierul lung (sau mic) = cuțitul fixat în grindeiul plugului și care taie brazda.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Clește cu care se iau cărbunii din foc.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.5. (Adesea determinat prin „roșu”) Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 2.5.1. expresie A arde cu fierul roșu = a interveni cu sancțiuni aspre.
        surse: DLRLC
    • 2.6. Lamă sau ascuțiș de armă tăioasă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • O sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21.
        surse: DLRLC
      • Carnea tocește fierul. RUSSO, S. 147.
        surse: DLRLC
    • 2.7. expresie A trece prin ascuțișul fierului = a trece pe sub ascuțișul sabiei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: omorî pustii tăia
    • 2.8. Bucată de oțel (în formă de drug).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • M-a lovit cu un fier.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.9. Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • 2.9.1. expresie A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (la) plural Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cei aduși în fiare sînt de regulă spînzurați de catarg. CAMIL PETRESCU, T. II 182.
      surse: DLRLC
    • Nu se auzea decît zgomotul pașilor și zăngănitul fiarelor ce încătușau mînile lui Dinu. BUJOR, S. 51.
      surse: DLRLC
    • Subcîrmuitorul zise Tudorei că de n-o aduce banii în două zile, are să mă bată și să mă trimeață în fiare la cîrmuire. BOLINTINEANU, O. 342.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Piedică de cai făcută dintr-un lanț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Caii i-au băgat în fiare și i-au slobozit să pască. GALACTION, O. I 267.
        surse: DLRLC
  • comentariu simbol Fe
    surse: DOOM 2

etimologie: