6 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).

FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).

farta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr farter] (Rar) A aplica fart pe talpa schiurilor.

fârtat sm [At: (a. 1640) PRAVILA, ap. GCR I, 90 / V: făr~, (Ban) fur~ / S și: (înv) frătat / Pl: ~ați / E: ml *frătat ( <frate + at după vsl побратим < братъ „frate”)] (Pop) 1 Prieten al cuiva, legat de acesta prin jurământ până la moarte Si: frate de cruce. 2 Tovarăș. 3 (Înv) Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia vrea să-i arate prietenie.

FÎRTÁT, fîrtați, s. m. 1. Prieten nedespărțit pînă la moarte, legat prin jurămînt; frate de cruce. Cînd știi haiduci în codru Te prinzi cu ei fîrtat. COȘBUC, P. I 217. Căciula fîrtatului Pe marginea satului (Soarele). GOROVEI, C. 350. 2. Tovarăș, ortac. Fîrtatul acesta al nostru trebuia să se facă popă. SADOVEANU, O. VII 24. ◊ (Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie) Ajungînd căruțele, oamenii miresei întrebară pe văcari...: Ale cui sînt cirezile astea, fîrtaților? ISPIRESCU, L. 293. Sîntem gemeni, măi fîrtate, Din părinți într-o dreptate, Ca doi ochi la semănare, Ca doi brazi la înălțare. BOLLIAC, O. 208. – Variantă: fărtát (SBIERA, P. 262, NEGRUZZI, S. I 154, ALECSANDRI, P. P. 73) s. m.

FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].

FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)

FÂRTÁT ~ți m. Prieten nedespărțit, legat prin jurământ; frate de cruce. /frate + suf. ~at

*FĂRTAT s. m. 1. (Olt., Trans. SV) Frate de cruce. B: Frătatu-tăi soru-ta să nu o ia, nici frate-tău pre sora frătatu-tău să nu se ia. PRAV GOV. C: Dracu-i fărtatu-mieu. OG, 387. 2. (Mold.) Prieten, tovarăș, soț. A: Era Cantemir fărtat lui Barnovschi Vodă. M. COSTIN. // B: Drug. Soț, fărtat. ST. LEX., 280. Fîrtate, ado-mi și mie. MINEIUL (1776). Etimologie: frate + suf. -at; cf. bg., scr., rus. (po)bratim. Cf. b ă r a t e ș.

fărtat m. tovarăș intim, frate de cruce: la lucru acum, fărtate! AL. [Lit. înfrățit: vechiu-rom. a se înfârtăți, a se face frați de cruce].

fîrtát m. (din *frătat, d. fráte). Amic intim, frate de cruce. – Și furtat (Arg.). V. surată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. și pl. farteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂRTÁT s. v. amic, frate de cruce, prieten, tovarăș.

fîrtat s. v. AMIC. FRATE DE CRUCE. PRIETEN. TOVARĂȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fîrtát (fârtáți), s. m.1. Frate de cruce; legătură de rudenie spirituală contractată voluntar între prieteni, printr-un jurămînt, amestec de sînge și alte ritualuri care, în credința poporului, îi face pe acești prieteni să devină rude de sînge. – 2. Tovarăș, ortac. – Var. (rare) fărtat, furtat. Mr. fîrtat, megl. fărtat, furtat. Part. de la lat. fratrāre, al cărui rezultat s-a pierdut în rom., dar cf. mr. mfărtare. Obiceiul pare de origine sl. După Pușcariu 644 și DAR, de la frate, cu suf. participial -at; după Schuchardt, ZRPh., I, 481 și Skok, Arch. Rom., VIII, 142, de la frate, pe baza unui model sl. care nu se indică. Cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 466. – Der. fîrtăciune, s. f. (înv., frăție de cruce); fîrtăți, vb. refl. (a se face frate de cruce); fîrtăție, s. f. (frăție de cruce); nefîrtatul, s. m. (dracul); înfîrtăți, vb. (a înfrăți).

arată toate definițiile

Intrare: fartat
fartat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fartat
  • fartatul
  • fartatu‑
  • farta
  • fartata
plural
  • fartați
  • fartații
  • fartate
  • fartatele
genitiv-dativ singular
  • fartat
  • fartatului
  • fartate
  • fartatei
plural
  • fartați
  • fartaților
  • fartate
  • fartatelor
vocativ singular
plural
Intrare: farta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • farta
  • fartare
  • fartat
  • fartatu‑
  • fartând
  • fartându‑
singular plural
  • fartea
  • fartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fartez
(să)
  • fartez
  • fartam
  • fartai
  • fartasem
a II-a (tu)
  • fartezi
(să)
  • fartezi
  • fartai
  • fartași
  • fartaseși
a III-a (el, ea)
  • fartea
(să)
  • farteze
  • farta
  • fartă
  • fartase
plural I (noi)
  • fartăm
(să)
  • fartăm
  • fartam
  • fartarăm
  • fartaserăm
  • fartasem
a II-a (voi)
  • fartați
(să)
  • fartați
  • fartați
  • fartarăți
  • fartaserăți
  • fartaseți
a III-a (ei, ele)
  • fartea
(să)
  • farteze
  • fartau
  • farta
  • fartaseră
Intrare: Fărtat
Fărtat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fărtat
Intrare: fărtat
fărtat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fârtat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârtat
  • fârtatul
  • fârtatu‑
plural
  • fârtați
  • fârtații
genitiv-dativ singular
  • fârtat
  • fârtatului
plural
  • fârtați
  • fârtaților
vocativ singular
  • fârtatule
  • fârtate
plural
  • fârtaților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărtat
  • fărtatul
  • fărtatu‑
plural
  • fărtați
  • fărtații
genitiv-dativ singular
  • fărtat
  • fărtatului
plural
  • fărtați
  • fărtaților
vocativ singular
  • fărtatule
  • fărtate
plural
  • fărtaților
Intrare: Fârtat
Fârtat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fârtat
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fârtat fărtat

  • 1. popular Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amic, -ă prieten attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd știi haiduci în codru Te prinzi cu ei fîrtat. COȘBUC, P. I 217.
      surse: DLRLC
    • Căciula fîrtatului Pe marginea satului (Soarele). GOROVEI, C. 350.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Fîrtatul acesta al nostru trebuia să se facă popă. SADOVEANU, O. VII 24.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ajungînd căruțele, oamenii miresei întrebară pe văcari...: Ale cui sînt cirezile astea, fîrtaților? ISPIRESCU, L. 293.
        surse: DLRLC
      • Sîntem gemeni, măi fîrtate, Din părinți într-o dreptate, Ca doi ochi la semănare, Ca doi brazi la înălțare. BOLLIAC, O. 208.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • *frătat (din frate + sufix -at, după limba slavă (veche) pobratim din bratŭ „frate”).
    surse: DEX '09 DEX '98