FĂRTAT subst. (frate de cruce), cf. Pobrata sl. < пoьpaтъ și пoьpaтнмъ, expl. v. Bogrea (DR I 211). 1. Fărtat (17 A IV 406; Hur 323; Cat). 2. Fîrtat (16 B V 480, 17 Bl 309; Glos); Fîrtățești s. 3. Cf. Freatat (16 A III 63). 4. Furtat (16 B IV 272) < furtat, dialectal în Banat și Muscel. 5. Cu apoc. Fărtul, Oana (Cat. mold. II). II. Din sl. пoьpaтъ (netradus în Lexicon Paleoslov. de Miklosich 1. Pobrata, moșn. (17 B I 109); ca toponim s-a schimbat în Pobrata sau Probata, m-rea lui Petru Rareș. 2. Pobrot b. (16 B I 102). 3. Poprata b. (17 B III 109); Pobrătești s (Cat. Mold. II).