fârtat sm [At: (a. 1640) PRAVILA, ap. GCR I, 90 / V: făr~, (Ban) fur~ / S și: (înv) frătat / Pl: ~ați / E: ml *frătat ( <frate + at după vsl побратим < братъ „frate”)] (Pop) 1 Prieten al cuiva, legat de acesta prin jurământ până la moarte Si: frate de cruce. 2 Tovarăș. 3 (Înv) Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia vrea să-i arate prietenie.